O carte pe zi: „Cele şapte păcate ale Hollywoodului” de Oriana Fallaci

Din fiecare criză, el renaşte luând un medicament oarecare: fata cu părul platinat, noul sistem de producţie, ecranul gigantic, pilula câştigătorilor. Şi ele, repornind maşina nebună de produs iluzii şi bani, nu fac decât să menţină Hollywoodul cum a fost mereu: cu miturile şi păcatele lui. (...) La Hollywood, unde totul aminteşte de un cimitir şi simţi mirosul de flori ofilite, nu se moare niciodată.”

Probabil nu există vedetă ori actor cât de cât important, regizor, scenarist, producător, comentator de filme care să nu se regăsească menţionat în această carte seducătoare despre Hollywood care, înainte de toate e un miraj. „Nu te uiţi la Hollywood cu ochii, ci cu dorinţa, cu invidia, cu fantezia.” Un orăşel construit pe o pungă imensă de petrol, care ar ţâşni la suprafaţă dacă s-ar săpa sub orice studio, cu cele mai vechi săli de producţie din America, cu bulevarde largi pe care actori celebri şi-au lăsat amprentele, cu iluzii şi cartiere exclusiviste, cu poveşti ib credibile care, la rândul lor, sunt sau pot fi spune pe ecran, „un cimitir unde morţii respiră”, sum spunea Orson Welles etc etc.

Oriana Fallaci a văzut cetatea filmului la mijlocul anilor 50. Şi-a publicat cartea în 1958. După mai bine de o jumătate de veac, enorm de multe s-au schimbat la Hollywood, dar au rămas esenţa şi spiritul, încât această carte se poate citi cu acelaşi interes şi aceeaşi plăcere ca atunci.

”Cele şapte păcate ale Hollywoodului, romanul de debut al Orianei Fallaci, publicat în Italia în 1958 – scrie traducătoarea Nicoleta Dabija -, prezintă istoria demitizată a celei mai mari iluzii a cinematografiei mondiale: Hollywoodul. Cum se fabrică un star în marile case de producţie, câteva poveşti de succes, dar şi epuizările nervoase din spatele acestora, reguli la modă printre vedete, de la care sunt nevoite să nu se abată pentru a rezista în fantezia publicului şi în showbiz, aroganţele unora şi trădările altora, artificialitatea, strălucirea, fericirea vândute fanilor şi fricile, deziluziile, depresiile suportate în realitate sunt doar câteva aspecte ale radiografiei pe care scriitoarea şi jurnalista italiană le face spaţiului mitic al filmului, cu o luciditate neimpresionată de lux, folosind fraze tăioase, într-o scriitură fără zorzoane, ironică şi pasionantă. O lectură de dezvrăjire, de-a dreptul cuceritoare, pe care e musai să o faceţi!”

Cartea pe care o semnalăm astăzi nu e un roman, dar poate fi citită ca un roman. E un lung reportaj absolut fermecător, în care poţi găsi cam tot ce vrei despre lumea Hollywoodului, inclusiv surprizele, şi totuşi să înţelegi la final că multe îţi scapă. Cum s-a întâmplat autoarei care a căutat-o luni de zile, pe zeci de pagini, pe Marilyn Monroe, fără s-o găsească.

Oriana Fallaci – Cele şapte păcate ale Hollywoodului. Traducere din limba italiană de Nicoleta Dabija. Editura Lebăda Neagră. 247 pag.