La baza planului, domnul Vigo sau Maestro, care „lucrase la programul de decodare a numărului Pi şi i-au promis control asupra tehnologiei Marelui Oraş şi includerea într-un program de nemurire, cum îi spun ei, prin injectarea de nanobiţi programaţi să regenereze celulele îmbătrânite”.
Din acest citat se înţeleg ideea şi acţiunea complicată a acestui roman, care nu e chiar poliţist, e mai degrabă un thriller în care se amestecă elemente poliţiste cu altele science fiction.
Un roman cu o intrigă complicată, cu răpiri, crime, răsturnări de situaţie şi fireşte un deznodământ neaşteptat. Principalele personaje – doi investigatori, Gloria şi David, cu metode hibride de anchetă, un alt personaj, Leon, un tânăr cu performanţe în cariera lui tehnologică.
O luptă între bine şi rău. O competiţie pentru controlul absolut al unei societăţi prin tehnologie. Şi probabil, spune autoarea, prima carte românească în care apare ca personaj şi Chat GBT. Şi un sfârşit care, aproape sigur, permite o continuare (sau mai multe).
„Aveam în minte de vreo şase ani – declara Corina Ozon într-un interviu – să scriu un roman poliţist, iar prima tentativă timidă am avut-o cu romanul <
Totul porneşte de la Pi şi se învârte în jurul lui Pi, literă şi număr, care reprezintă un cod de acces spre o tehnologie. Iar cine stăpâneşte tehnologia, stăpâneşte lumea, ba chiar şi nemurirea.
Corina Ozon – Cineva în oraşul ăsta te iubeşte. Prefaţă de Dan Burcea. Editura Trei. 302 pag.