O carte pe zi: ”Confesiuni. Din culisele unei lumi dispărute”, Radu Ţoancă şi Dan Amedeu Lăzărescu

O carte extrem de interesantă, despre care se pot spune lucruri minunate, dar care poate fi şi criticată în cel mai mare grad.

Să începem cu părţile negative. E o carte de istorie care pare să pornească de la un interviu. Dar nu se spune nicăieri când a fost luat acest interviu (e limpede că, fiind uriaş, întâlnirile dintre cei doi au fost mai multe, dar nu se precizează perioada); nu este exclus să fie vorba de un autointerviu, adică cel care răspunde să-şi fi pus singur întrebările. Aşa s-ar explica mai uşor şi „introducerea istorică” de peste 60 de pagini, despre familia Lăzărescu şi secolul al XIX-lea, extrem de interesantă, mai ales pentru opiniile despre neamurile fanariote. Nicăieri nu se spune cine semnează acest text, dar reiese că e conceput de Dan Amedeu Lăzărescu. Care e rolul lui Radu Ţoancă în toată povestea asta? Nicăieri în carte nu se spune cine este - şi în mod sigur majoritatera eventualilor cititori nu au idee; altă hibă a editorilor. Am aflat, după îndelungi căutări, că e vorba de un timişorean care a intrat în anii 90 în jurnalistică, pe care a părăsit-o apoi pentru politică, când a devenit membru PSD. Dar care e legătura cu Dan Amedeu Lăzărescu?

Dar părţile bune ale cărţii sunt nenumărate. În afara introducerii surprinzătoare despre care am amintit, foarte utilă, cartea este doldora de informaţii preţioase despre prima parte a secolului trecut - şi chiar despre perioada post 89 – din primă sursă cele mai multe ori, aproape ca un fel de jurnal.

Cine a fost Dan Amedeu Lăzărescu (1918-2002)? S-a născut la Bucureşti, într-o familie cu tradiţie liberală. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, fiind licenţiat în Drept. S-a înscris în Partidul Naţional Liberal în timpul dictaturii legionare, când acest partid era interzis. În perioada 1946-1947, Dan Amedeu Lăzărescu a lucrat ca redactor al oficiosului PNL „Liberalul”. În timpul regimului comunist, între 1957-1964, a fost închis pe baza unei condamnări la 20 de ani de muncă silnică. După ieşirea din închisoare a lucrat – printre altele - ca documentarist la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” (1969-1975). A fost unul dintre iniţiatorii reînfiinţării Partidului Naţional Liberal la data de 22 decembrie 1989 şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al PNL în perioada 1990 - 1997. A fost ales de două ori în Parlamentul României fiind deputat de Bucureşti între 1990-1992 şi senator de Timiş între 1996-2000. În primăvara lui 2001 Dan Amedeo Lăzărescu a recunoscut că a colaborat cu Securitatea.

De la un punct încolo textul curge ca o povestire neîntreruptă de vreo întrebare, încât te întrebi unde a dispărut, dacă a fost vreodată, dialogul. Subiectele atinse sunt nenumărate, e suficient să trecem în revistă titlurile capitolelor pentru a ne face o idee: Nicolae Iorga nu avea simpatie pentru tineret; Nu am putut fi niciodată alături de legionari; Nae Ionescu – Un retor şi un sofist; Caporalul Maginot şi Caporalul Adolf Hitler; Armand Călinescu – Un mare om politic; Herman Goring – Despre politica românească; Hitler era terorizat de ideea că ar putea pierde petrolul românesc; Lui Carol al II-lea i s-a oferit coroana Ungariei; Demenţa lui Dimitrie Sturdza; Arbitrajul de la Viena; Providenţiala soluţie Antonescu; Concepţiile politice ale românilor în anii dictaturii din 1938-1944; Subvenţiile serviciilor secrete germane ajungeau în ţară prin Nae Ionescu; Ideile mele sunt monarhic-parlamentare şi elitiste; Planul Morgenthau; Ruşii şi comuniştii aveau nevoie de Tătărăscu; Amintiri despre Petru Groza; „Greva regală” şi marea manifestaţie din Piaţa Palatului; Titel Petrescu – Victima unui fals ordinar; Procesul Mareşalului Ion Antonescu. În audienţă la Iuliu Maniu; Alegerile de la 19 noiembrie 1946; Primii ani ai regimului comunist; Arestarea, procesul, condamnarea şi detenţia; Douăzeci şi cinci de ani – Lumină şi beznă; Consecinţele revoluţiei gorbacioviene din 1989; Partidul Naţional Liberal pe marginea prăpastiei şi mântuirea lui.

Aproape în fiecare din aceste teme/capitole apar informaţii inedite, ceea ce nu e numai surprinzător, dar şi util. Şi bineînţeles portrete surprinzătoare ale unor personalităţi politice. Şi concluzii argumentate, de genul: „Catastrofa politică a ţării noastre în ultima jumătate de veac nu-şi are decât congenital vreo relaţie cu ethosul românesc.”

Iar pentru cei dornici de istorie recentă paginile de la 357 încolo, cu reconstruirea urgentă a partidul istoric liberal, în decembrie 1989, în casa sa, împreună cu alte 12 persoane, sunt impresionante.
O carte care ar merita să fie răspândită, citită, comentată şi adnotată.

Confesiuni. Din culisele unei lumi dispărute. Povestea unei familii de intelectuali în istoria României moderne. Radu Ţoancă în dialog cu Dan Amedeu Lăzărescu. Editura Tritonic/Istorie. 410 pag.