O Carte pe zi: „Copilăria la români (1850-2050). Istorie şi prognoză” de Adrian Majuru

Adrian Majuru este licenţiat în istorie al Universităţii din Bucureşti, unde a obţinut şi un doctorat în geografie umană (2004). Între anii 2011 şi 2012, a urmat cursurile şcolii postdoctorale în specialitatea antropologie la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” (al Academiei Române), sub coordonarea prof. Cristiana Glavce. Ca rezultat al acestui stagiu a publicat lucrarea Inter-disciplinaritatea ca principiu integrator al universalităţii la Francisc Josif Rainer (2012).

Coordonează Revista de Antropologie Urbană din 2012 şi predă antropologie urbană pentru cursurile de master şi doctorat la Universitatea de Arhitectura şi Urbanism „Ion Mincu”. Începând din 2014, este manager al Muzeului Municipiului Bucureşti.

Prin urmare, Adrian Majuru este un cunoscut istoric specializat în istoria Bucureştiului, dar şi antropograf şi publicist. Cu acest volum, sondează tema copilăriei, puţin studiată în spaţiul românesc. Cu ajutorul unei varietăţi uimitoare de surse – documente de arhivă, manuscrise inedite, articole de presă, lucrări de specialitate, interviuri etc. –, autorul reuşeşte să descrie universul copiilor din ţara noastră începând de la 1850 până în prezent şi chiar să propună o prognoză pentru următoarele trei decenii.

Sunt analizate principalele probleme legate de educaţie, şcolarizare, legislaţie privitoare la copii, jocuri şi jucării, igienă şcolară, mobilier în şcoli, vârsta ideală a şcolarizării, manuale şi materii, pedepse aplicate elevilor. Alte capitole sunt dedicate situaţiei grădiniţelor de copii, a şcolilor gimnaziale, a colegiilor şi liceelor, a şcolilor particulare. Teme importante abordate sunt, de asemenea, paternitatea şi legitimitatea, dreptul la familie, emanciparea, protecţia mamei şi a copilului, dreptul la educaţie, logodna şi căsătoria, delincvenţa juvenilă, violenţa împotriva copiilor şi a tinerilor, familia şi societatea, opţiunile de carieră ale tinerilor sub presiunea societăţii.

Cu ajutorul a două studii de caz, autorul prezintă problemele caracteristice vârstei copilăriei în medii precum familia domnitoare (educaţia şi formarea intelectuală a tânărului principe Carol, viitorul rege Carol al II-lea) şi într-o familie din clasa de mijloc (relaţia dintre profesorul Francisc Iosif Rainer şi fiica lui, Sofia, o tânără plecată la studii în Anglia şi ruptura dintre aceasta şi părinţi în momentul căsătoriei fără acordul lor, împotriva tradiţiei acelei epoci).

Un capitol aparte descrie aspecte pedagogice din timpul regimului comunist şi problemele specifice ale sistemului de învăţământ şi ale societăţii de după 1989.

Autorul analizează şi destinul generaţiei viitoare, al copiilor de acum ajunşi la maturitate în preajma anului 2050 – generaţiile X şi Z –, cu provocările societăţii viitorului.

Volumul are o bogată iconografie (230 de ilustraţii, dintre care majoritatea sunt inedite, provenite din arhiva Muzeului Municipiului Bucureşti, a Institutului de Antropologie „Francisc Iosif Rainer” şi din colecţii şi arhive personale), o addenda care se bazează pe un chestionar elaborat de Maria Theodora Majuru, fiica autorului, care studiază sociologia şi antropologia, cu întrebări trimise unor studenţi născuţi între anii 1996 şi 2000 cu scopul de a descoperi valorile după care se ghidează generaţia tânără şi o bibliografie vastă.

Adrian Majuru = Copilăria la români (1850-2050). Istorie şi prognoză. Ediţie revăzută şi adăugită. Editura Corint, colecţia Istorii urbane. 445 pag.