O carte pe zi: „Defăimarea lui Eminescu” de Constantin Cubleşan

„Ajuns la vârsta cea împlinitoare de fiinţă (n. 16 mai 1939, Cluj) – scrie Rheodor Codreanu pe coperta a patra a cărţii -, Constantin Cubleşan este una dintre cele mai complexe personalităţi literare şi culturale ale Transilvaniei de astăzi: prozator, dramaturg, poet, eminescolog, critic şi istoric literar, jurnalist, cu o operă impresionantă, care numără peste 80 de volume. O devoţiune aparte a operei sale o constituie eminescologia, concretizată într-o infatigabilă exegeză a exegezei marelui poet, dar şi în interpretări proprii. Un record de cărţi în cultura noastră, care fac din Constantin Cubleşan cel mai productiv eminescolog, dar în nici un caz unul prolix, fiindcă istoria exegezei eminesciene pe care o întreprinde se remarcă prin dreaptă cumpănă, prin economie de mijloace stilistice şi limpiditate axiologică.”

Cartea pe care o semnalăm astăzi, numărul 103 al colecţiei Eminesciana a Editurii Junimea, se înscrie perfect în asceată istorie a exigezei eminesciene. E o sinteză care începe cu un rezumat şi o analiză a studiului lui Alexandru Dobrescu, Detractorii lui Eminescu, apărut tot la Editura Junimea. Doar că, spre deosebire de acesta, Constantin Cubleşan nu-i numeşte detractori, ci, oarecum mai blând, defăimători. Continuă cu receptarea poetului în diferite epoci, interbelică, proletcultistă, realist socialistă, inclusiv întrebările unor tineri critici şi poeţi din revista Dilema veche de acum un număr de ani. Şi încheie cu întrebări esenţiale: „de ce atâta ură împotriva lui Eminescu? Ce rău face el şi ci? De ce trebuie să ne descotorism cu toţii, cu tot dinadinsul, de el, intrând acum în Europa?” Studiul pare să fie un răspuns. Iar, cum afirma criticul Ioan Holban, „Defăimărea lui Eminescu” devine o carte „în multre feluri, provocatoare.”

Constantin Cubleşan – Defăimarea lui Eminescu. Editura Junimea, colecţia Eminesciana.259 pag.