O carte pe zi: „Din cer au căzut trei mere” de Narine Abgarian

Narine Abgaraina este o necunoscută publicului român, dar o scriitoare remarcabilă. S-a născut în 1971 la Berd, în Armenia, într-o familie de intelectuali, bunicul patern fiind supravieţuitor al genocidului armean. A absolvit Universitatea Lingvistica de Stat din Erevan, din 1993 mutându-se la Moscova. S-a remarcat cu un blog pe care l-a ţinut mai mulţi ani.

Textele sale despre o fetiţă numită Maniunia au suscitat un mare interes, iar în 2010 a publicat prima carte pentru copii dedicată acestui personaj, pentru care, în 2011, i s-a decernat Premiul Naţional Manuscrisul Anului.

A publicat mult, cărţi pentru copii şi romane pentru adulţi. A cunoscut succesul internaţional odată cu traducerea în peste 20 de limbi a romanului pe care îl semnalăm astăzi. În 2015 i s-a acordat Premiul Literar Aleksandr Grin pentru contribuţia excepţională la dezvoltarea literaturii naţionale, iar în 2020 The Guardian a inclus-o pe lista celor mai buni şase autori contemporani europeni.

Un sat armean, într-un colţ pierdut de lume, peste care trec cataclisme, cutremure, războaie, oamenii se nsac şi mor, spun poveşti, supravieţuiesc şi-şi păstrează obiceiurile strămoşeşti.

Scriu editorii: „O lume în care personajele şi întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieţii de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia şi misterul şi-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginaţie şi o atenţie deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construieşte un univers în care cititorul îşi doreşte să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârşit.

În Maran, viaţa este suspendată între realitate şi basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul şi dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viaţă, nu mai puţin decât a celorlalţi, a fost marcată de suferinţă, moarte, luptă şi îndârjire, dar şi de evenimente providenţiale şi semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii aşezări din vârf de munte. Şi crede că viaţa ei, ca şi a satului, se apropie de sfârşit, fără să ştie că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins”.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârşit să ofere speranţă – declara Narine Abgarian. Omenirea are mare nevoie de speranţă, de poveşti despre bine“.

Iată un exemplu de stil fermecător:

„Peste lumea minusculă a micii Voske se întindea o noapte de vară fără sfârşit şi îi spunea poveşti despre puterea sufletului omenesc, despre trădare şi generozitate, despre faptul că viaţa nu e altceva decât cercurile lăsate de picăturile de ploaie pe apă, unde fiecare eveniment e oglindirea celor ce au fost înainte, doar că nimeni nu trebuie să le ghicească, poate doar cei aleşi, care, apăruţi cândva pe lumea asta, nu se vor mai întoarce nici¬când, fiindcă îşi golesc cupa de prima dată, până la fund, dar acum nu despre asta e vorba, acum e vorba despre cum, cu exact un an şi o lună în urmă, vineri, imediat după amiază, când soarele, trecând de zenit, se rostogolea ceremonios spre marginea de apus a văii, Sevoianţ Anatolia s-a întins să moară, fără să ştie ce multe minuni o aşteptau, şi iată că acum aceste minuni au venit, şi respiră uşor şi blând, şi aşa să fie mult timp, şi aşa să fie mereu, şi noaptea o să facă vrăji, ocrotindu-i fericirea, şi va rostogoli în palmele-i răcoroase trei mere, pe care apoi, cum se spunea în poveştile maranenilor, le va arunca din cer pe pământ – unul pentru cine a văzut, unul pentru cine a povestit, iar al treilea pentru cine a ascultat şi a crezut în bine”.

Narine Abgarian – Din cer au căzut trei mere. Traducere de Luana Schidu. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 258 pag.