O carte pe zi: „Domnul Wilder şi cu mine”, de Jonathan Coe

Scriu editorii: „În vara ameţitoare a anului 1977, o tânără naivă pe nume Calista Frangopoulou pleacă din Atena pentru a se aventura în lumea largă. Pe o insulă grecească transformată în platou de filmare, se trezeşte lucrând pentru faimosul regizor hollywoodian Billy Wilder, despre care nu ştie mai nimic. Dar răgazul pe care îl va petrece în această viaţă nouă şi plină de strălucire o va schimba definitiv. În timp ce Calista este încântată de aventura în care s-a trezit, Wilder trăieşte cu sentimentul că steaua lui s-ar putea să fi apus. Refuzat de Hollywood, şi-a finanţat noul film cu bani din Germania, iar atunci când merge la München pentru alte filmări, Calista se trezeşte că îl însoţeşte într-o călătorie pe firul memoriei spre inima întunecată a istoriei familiei lui. Într-un roman care este deopotrivă o poveste plină de delicateţe a maturizării eroinei şi un portret intim al uneia dintre cele mai fascinante personalităţi din istoria cinematografiei, Jonathan Coe se apleacă asupra naturii timpului şi a gloriei, asupra familiei şi a tentaţiei periculoase a nostalgiei”.

Jonathan Coe este nu numai un mare scriitor britanic (tradus mult şi la noi, de această editură Polirom), ci şi un cinefil. L-a apreciat mult pe regizorul american Billy Wilder (1909-2002, laureat cu şase premii Oscar, autor a „Şapte ani de căsnicie”, „Unora le place jazzul”, „Sunset Boulevard”, dar şi „Mitul Fedorei”, din 1978). Despre admiraţia, chiar aobsesia sa pentru Wilder a publicat un articol în 1999, în „Cahiers du cinema”. Filmul din 1978, nu atât de apreciat şi nici atât de cunoscut, i-a inspirat romanul de faţă, un film turnat în Europa, în studiori din Germania, pentru că producătorii de la Hollywood îl refuzaseră de teama unui eşec financiar. Naratoarea este o tânără grecoaică, Calista Frangopolou, care va deveni compozitoare de muzică de film, care îl cunoaştre le Billy Wilder în timpul unei excursii în Statele Unite, printr-o întâmplare, într-un restauratnt din Beverly Hills, iar un an mai târziu e recrutată ca traducătoare-interpretă în echipa filmului şi asistă la turnările din Munchen şi Paris. Iar cincizeci de ani mai târziu rememorează avenimentele.

„Strategia lui Coe de a scrie folosind vocea narativă a unei femei, a unei mame care-şi rememorează tinereţea, e una îndrăzneaţă, poate chiar imprudentă. Unii ar putea numi asta «însuşire culturală». Singura întrebare care contează, însă, este dacă personajul e unul viu, dacă întreaga poveste ţine. Ei bine, în acest roman toate se leagă superb”. (The Scotsman)

„Fedora” (care a rulat şi pe ecranele noastre la vremea respectivă), va fi gcântecul de lebădă al regizorului. Un roman nostalgic, cu portrete remarcabile ale lui Wilder („Iubeşte America, o detestă, dar o şi iubeşte. Numai că iubeşte şi Europa. Şi o detestă şi pe ea. E un ghem de contradicţii. Bănuiesc că de asta are nevoie să spună poveşti. Şi spune poveşti excelente”) şi a câtorva regizori şi actori ai vremii.

Jonathan Coe – Domnul Wilder şi cu mine. Traducere din limba engleză de Radu Paraschivescu. Editura Polirom. 261 pag.