O carte pe zi. „Eu şi Marilyn” de Ji-Min Lee

„Îmi revin subit şi mă uit încă o dată la ea. Marilyn în carne şi oase îşi modifică imaginea din mintea mea. În costumul militar, îmbrăcat peste o cămaşă albă şi completat cu bocanci militari şi jachetă de pilot cu inscripţia B-15C, Marilyn e şi mai senzuală decât într-o rochie. Cămaşa întinsă peste pieptul ei voluptuos e de un alb strălucitor. E de-a dreptul orbitoare. Toţi facem ochii mici să o putem vedea, îşi poartă bocancii ca pe nişte pantofi cu toc. Îşi lasă greutatea pe un picior, împingându-şi rotunjimile în faţă, spre mulţime. Când îşi duce mâna la buze, ofiţerul din spatele meu începe să-l invoce pe Dumnezeu. Mă uit la părul ei blond. Flutură în vânt bogat şi strălucitor. Marilyn arată mai natural decât în filme, cu excepţia părului oxigenat. Mă întreb cum ar arăta fără părul acesta care pare frişca de pe tort. E o blondă care există pentru a fi blondă. În filme, toate evenimentele importante şi conflictele pornesc de la blonde. Brunetele pot seduce şi ele bărbaţii şi le pot distruge vieţile, dar blondele o pot face fără niciun efort. E firesc să fiu geloasă. Mă simt uşor trădată de soldaţii americani, nişte viermi pe care în mod normal nu dau doi bani, care acum îi strigă numele privind-o cu adoraţie. Nu ştiu cum se face că deodată mă iau după ei şi încep să strig şi eu.”

Generaţii întregi vor fi simţit şi reacţionat la fel la întâlnirea cu această divă a anilor 50-60, readusă în lumina reflectoarelor cu acest roman semnat de o sud-coreeană născut la Seul, în 1974, care a studiat literatura în cadrul Departamentului de Scriere Creativă al Universităţii Hanshin din Seul, a urmat cursuri postuniversitare de scenaristică la Universitatea Naţională de Arte din Seul, a început să publice din anul 2000. Marilyn Monroe nu e eroina romanului, ci doar o apariţie efemeră, eroina îi seamănă însă, vorbeşte bine engleză, e tot blondă, aproape albă, în urma unei traume pe care o aflăm pe parcursul cărţii şi care, spre deosbire de ea, îşi doreşte „un lucru la care nicio actriţă nu poate visa. Vreau ca sufletul să-mi fie fermecat de iubirea unui singur om.”

Scriu editorii: „Ficţiune istorică şi poveste de dragoste cu elemente de roman de spionaj, Eu şi Marilyn surprinde tragedia Războiului Coreean, numit <<războiul uitat>>. În februarie 1954, la şase luni după armistiţiu, Marilyn Monroe este invitată să ţină câteva concerte la Seul în faţa trupelor americane. Fapt real, în jurul căruia Ji-min Lee construieşte un roman despre traumele provocate de război, despre supravieţuire, suferinţă şi neaşteptată alinare.

Apariţie meteorică, senzuală şi neverosimilă în rochia ei de mătase, cu umerii goi, Marilyn cântă despre iubire şi seducţie, vrăjindu-i pe soldaţi şi pe localnici deopotrivă. Dintre toţi, numai Alice J. Kim, o tânără care, lucrând ca dactilografă pentru armata americană, ajunge să-i fie translatoare, îi intuieşte fragilitatea. Cu părul albit prematur, o nălucă într-un oraş-fantomă, aceasta face parte dintr-o generaţie de sacrificiu, chinuită de deciziile pe care le-a luat, de amintirea celor pe care i-a lăsat în urmă, de ororile cărora le-a fost martoră. Alice recunoaşte în Marilyn un spirit înrudit şi se regăseşte în onestitatea ei abia disimulată, care o face atât de uşor de rănit. Drumurile tinerei căreia războiul i-a luat până şi numele adevărat şi ale divei hollywoodiene se intersectează, se separă, iar fiecare iese schimbată din scurta lor întâlnire.”

„O carte răvăşitoare, care oferă o imagine în profunzime a unui război aproape uitat. O istorie pe alocuri sumbră a unei supravieţuiri, cu pete întunecate, cu imagini fruste, şocante, ce-ţi persistă în minte.“ — Daily Mail

Ji-Min Lee – Eu şi Marilyn. Traducere şi note de Diana Yüksel. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 211 pag.