O carte pe zi. ”Femeia de marţipan” de Radu Ţuculescu

„M-am hotărât să devin detectiv! E o meserie dată naibii, părerea mea. Dacă vrei să o faci la nivel înalt, profesionist, trebuie să trăieşti cu ochii larg deschişi, în mijlocul oamenilor din toate afurisitele de medii, să pătrunzi în vârtejurile vieţii, să iscodeşti, să-ţi ascuţi simţurile şi mintea pentru a trage concluzii surprinzătoare din cele mai banale, anoste evenimente. Să cunoşti cât mai multe mutre de oameni, toate rahaturile din biografiile lor, să te vâri în suflete ca un psiholog versat. Încă ceva! Un detectiv adevărat are în sânge şi-o sămânţă de actor. Se mulează pe situaţii, intră în diverse roluri, spre deruta suspecţilor, pentru a le provoca mărturisiri. O viaţă nebună, fir-aş, asta-i viaţa de detectiv, activă, tensionată, fără strop de plictiseală. Adrenalină! Iar dacă îl dibuieşte pe nenorocitul de criminal, indiferent de sex, satisfacţia e maximă, mai ceva decât o erecţie prelungită dătătoare de orgasme fabuloase. Ce comparaţie mi-a trecut prin minte, tare de tot, bună de scris pe o pancartă!”.

Acesta este încitantul început al romanului pe care îl semnalăm astăzi, o carte în care autorul, s-a spus deja, mixează romanul poliţist cu farsa şi înscenarea.

Martin Breda tocmai a absolvit liceul. E hotărât să devină detectiv criminalist. Înainte de a urma studiile superioare, lucrează în diverse locuri ca muncitor necalificat, dornic să cunoască diferite medii şi tipologii umane: întâi, câteva luni, la o toaletă publică din centrul oraşului, unde contribuie la organizarea unei parade de modă, apoi într-o spălătorie de maşini, ajutor de chelner, vânzător de plăcinte.

Întâlneşte o tânără învăluită într-un abur enigmatic, Maraia, pasionată de chimie, care studiază compoziţia lacrimilor. Maraia, un fel de Olive mai sofisticată a lui Popeye marinarul, dispare după parada de modă. Iubirea lor se va împlini abia peste şapte ani într-o călătorie prin mari oraşe europene, Viena, Praga, Amsterdam, apoi cu vaporul pe Rin, de-a lungul malurilor cu crame, castele şi legende, până la Basel.

În călătoria oarecum iniţiatică vor avea întâlniri uimitoare cu sosii sau urmaşi ai unor personalităţi celebre, muzicienii Straus, apoi Hrabal, Kafka şi alţii. La Basel, Martin Breda porneşte în sfârşit în căutarea unui straniu criminal în serie, pe care detectivii elveţieni n-au reuşit să-l descopere. „La Basel – declara Radu Ţuculescu -, am primit permisiunea de a studia dosare cu cazuri de crime făcute de-a lungul secolelor. Cam din anii 1800. M-au fascinat unele dintre ele, dar pînă la urmă am creat eu un caz de criminal în serie. Însă în roman, el apare doar în ultima parte.”

Prin urmare, trei părţi destul de distincte, doar ultima semănând cu un fel de roman poliţist. În toate trei părţile, umorul şi ironia par la ele acasă – ca, de altfel, în mai toate cărţile lui Radu Ţuculescu. Totul scăldat într-o atmosferă de carnaval, în care se desfăşoară şi crimele ultimei părţi.

Radu Ţuculescu – Femeia de marţipan. Editura Polirom, colecţia Fiction Ltd. 221 pag.