O carte pe zi: „Femicid” de Pascal Engman

Semnalăm astăzi un excelent thriller, scris de un romancier suedez care a devenit cel mai bine vândut scriitor de proză mystery & thriller al generaţiei sale, născut în 1986 şi considerat „o stea în ascensiune”, tradus în peste douăzeci de alte ţări, cu o serie care o are în centru pe o excelentă poliţistă, Vanessa Frank. „Femicid” este un roman aflată pe lista celor mai bune romane crime ale anului 2019, conform Göteborg Posten, nominalizat de Storytel şi Adlibris pentru titlul de cel mai bun roman crime din 2019.

Dar mai înainte ne simţim obligaţi să explicăm, cel puţin doi termeni ce desemenează realităţi crunte despre care vorbeşte romanul.

Termenul „feminicid” sau „femicid” se referă la un tip specific de omucidere în care un bărbat ucide o femeie, o fată sau o fată pentru că este femeie. Spre deosebire de alte tipuri de crime, femicidele apar de obicei la domiciliu ca urmare a violenţei de gen. Acestea sunt, de asemenea, clasificate în cadrul crimelor de ură, deoarece apar într-un context în care femininul a fost stigmatizat de ani de zile. Femicidul este cea mai extremă manifestare a abuzului şi violenţei de la bărbaţi la femei – spun dicţionarele. Se estimează că în fiecare an în lume sunt comise în jur de 66 de mii de femicide. Potrivit Dianei Russell, căreia i se atribuie popularizarea cuvântului „feminicid” („femicid” în engleză), unele dintre principalele motivaţii pentru aceste crime sunt furia, ura, gelozia şi căutarea plăcerii.Victimele femicidelor în serie, la fel ca alte femicide non-intime, sunt mai frecvent femei care lucrează ca chelneriţe sau prostituate.

Femicidul în serie este uneori atribuit pornografiei, în special celei care erotizează violenţa. Din perspectiva genului, acest lucru se poate datora normalizării violenţei care apare în aceste piese de ficţiune. Cu toate acestea, această relaţie nu a fost dovedită până acum. Este probabil ca utilizarea acestor materiale să nu fie un factor predispozant pentru săvârşirea infracţiunilor, ci mai degrabă face parte din procesul de pregătire prin actul de fantezie cu privire la violuri şi crime.

Femicidele răspund întotdeauna la ura sau dispreţul pentru sexul feminin, la plăcerea sexuală în actul de dominare asupra femeilor şi / sau la dorinţa de posesie, ceea ce implică faptul că criminalul concepe femeile ca proprietate a bărbaţilor. În oricare dintre aceste cazuri este o crimă de ură de gen.

Din acest motiv, femicidul este rezultatul unui proces precedat de alte forme de maltratare a femeilor, fie că sunt ocazionale sau recurente şi sunt perpetuate de o persoană necunoscută sau de o cunoştinţă. Printre formele de abuz se numără: violul, violenţa psihologică, obstrucţionarea dezvoltării libere şi a autonomiei femeilor, sclavie sexuală, abuz fizic, violenţă în familie, tortură, mutilare, desfigurare, persecuţie, privare de comunicare şi lipsirea de libertate. Dar nu orice crimă a unei femei se califică ca femicid. De exemplu, dacă o femeie este ucisă prin rezistenţa la un atac sau dacă este ucisă de o altă femeie, aceasta nu se aplică ca femicid.

Pentru ca omorul unei femei să fie catalogat drept femicid, trebuie să existe o motivaţie derivată din credinţa în subordonarea genului feminin faţă de bărbat şi, prin urmare, poate fi doar un bărbat care comite infracţiunea. Cu alte cuvinte, trebuie să existe o relaţie de putere legată de gen.

Alt termen pe care trebuie să-l explicăm - şi care apare în roman – este „incel” (de la „involuntary celibacy”, celibat involuntar), o mişcare online formată din zeci de mii de bărbaţi pe care-i uneşte misoginia în forme extreme şi ai cărei membri sunt răspunzători de mii de crime asupra femeilor, doar pentru că sunt femei.

Scriu editorii: „Emelie, o tânără de 25 de ani, e găsită ucisă în apartamentul ei din partea de nord a Stockholmului. Pentru Vanessa Frank, cazul pare limpede ca lumina zilei. Totuşi, e ceva la suspectul principal care îi creează Vanessei impresia că au ratat un amănunt extrem de important.

Între timp, în oraş se impune tot mai mult insidioasa reţea de <<inceli>>, celibatari involuntari, care vor să pedepsească femeile şi care trăiesc în cele mai întunecate colţuri al internetului, uniţi de misoginia lor violentă. Să aibă uciderea lui Emelie vreo legătură cu această reţea subterană?

Dovezile nu sunt clare, iar anchetatorii şi victimele deopotrivă se lasă orbiţi de prejudecăţi. Însă când Vanessa descoperă că la Stockholm se va organiza un festival dedicat în exclusivitate femeilor, cursa contracronometru începe într-un ritm nebunesc.”

Pascal Engman – Femicid. Traducere de Mihnea Arion. Editura Crime Scene Press. 445 pag.