O carte pe zi: „Fetele dispărute din Paris” de Pam Jenoff

Începem semnalarea cărţii de astăzi cu un fragment care poate incita la lectură: „Dincolo de pereţii sediului central din Baker Street, DOS (Direcţia de Operaţiuni Speciale) era departe de a fi considerată un succes răsunator. MI6 şi alte agenţii guvernamentale tradiţionale erau iritate de acţiunile de sabotaj ale DOS, pe care le considerau o treabă de amatori ce le punea în pericol propriile operaţiuni, cu un nivel mai ridicat de secretizare. Succesul eforturilor DOS era, de asemenea, greu de cuantificat, fie pentru că erau clasificate, fie pentru că rezultatul lor nu putea fi evaluat în totalitate până la invazia propriu-zisă. Şi, în ultimul timp, lucrurile începuseră să meargă rău, iar agenţii le erau arestaţi în număr din ce în ce mai mare. Oare problema era dimensiunea operaţiunilor, făcându-i victimele propriului succes? Sau era altceva?

Directorul se întoarse spre Eleanor, o pradă nouă care-i atraăsese brusc atenţia leului.

- Ce naiba se întâmplă, Trigg? Sunt prost pregătiţi? Fac greşeli?

Eleanor era surprinsă. Venise la DOS ca secretară, la puţin timp de când fusese înfiinţată organizaţia. Angajarea ei fusese o bătălie dificilă: nu doar pentru că era femeie, dar şi pentru că era de naţionalitate poloneză - şi evreiască. Erau puţini cei care considerau că locul ei era acolo. Deseori se întreba ea însăşi cum de ajunsese dintr-un mic sătuc de lângă Pinsk în centrul puterii din Londra. Dar îl convinsese pe Director să-i dea o şansă şi, prin talent şi cunoştinţe, atenţie meticuloasă la detalii şi memorie enciclopedică, îi câştigase încrederea. Deşi funcţia şi salariul îi rămăseseră aceleaşi, acum făcea mai mult muncă de consilier. Directorul insistase să nu stea pe margine, lângă celelalte secretare, ci la masa de conferinţe, imediat în dreapta lui. Totuşi, acum era pentru prima oară când Directorul îi solicitase părerea în faţa celorlalţi.

- Cu respect, domnule, nu e vorba nici despre pregătire, nici despre modul de execuţie. Eleanor devenise dintr-odată conştientă că toate privirile erau îndreptate asupra ei. Se mândrea că trecea neobservată prin agenţie, atrăgând atenţia cât mai puţin posibil. Dar acum, aşa-zisa ei acoperire fusese spulberată, iar bărbaţii o priveau cu un scepticism nedisimulat.

- Atunci ce e? întrebă Directorul, cu obişnuita lui nerăbdare.

- Este din cauză că sunt bărbaţi.”

Şi a urmat angajarea unor femei care s-au antrenat şi au ajuns unele dintre cei mai importanţi spioni ai acelei perioade a războiului. E, în mare, povestea adevărată a celebrei Vera Atkins şi grupului ei pentru operaţiuni speciale. Fireşte, în carte apare sub un alt nume, Eleanor Trigg, şi e şi multă ficţiune.

Vera Atkins, spre deosebire de ce scrie Pam Jenoff. a fost o celebră spioană engleză născută în România, la Galaţi (pe numele adevărat Maria Vera Rosenberg), vorbea fluent engleza, franceza, germana şi româna. Tatăl ei, născut în Germania, era om de afaceri care a ajuns să-l consilieze pe regele Carol al II-lea. Rolul ei a fost să organizeze rezistenţa în teritoriul opcupat de germani, să pună la cale acte de terorism şi sabotaj. După război i s-au acordat înalte onoruri militare englezeşti şi franţuzeşti, inclusiv Legiunea de Onoare.

Romanul lui Pam Jenoff vorbeşte despre acţiunile de rezistenţă a 12 dintre femeile recrutate de Vera Atkins (Eleanor Trigg) în Franţa şi care nu s-au mai întors niciodată acasă, iar destinul lor a rămas un mister.

„Pam Jenoff îşi foloseşte exemplar abilităţile de scriitoare şi produce o poveste cu spioni, inteligentă, plină de suspans şi cu o morală complicată, dar foarte modernă. Eleanor Trigg şi fetele ei sunt pe cât de umane, pe atât de curajoase. Nu am putut s-o las din mână.“ - Jessica Shattuck,

Pam Jenoff - Fetele dispărute din Paris. Traducere din limba engleză şi note de Diana Dorobanţu. Editura Litera, colecţia Blue moon. 362 pag.