O carte pe zi: "Fotograful de la Mauthausen", de Benito Bermejo

În 2018, Netflix a lansat filmul "Fotograful de la Mauthausen", regizat de Mar Targarona. Mulţi dintre eventualii cititori ai acestei rubrici îl vor fi văzut, dar îi sfătuim să citească şi cartea, mult mai interesantă, mai complexă. Ambele se bazează pe fapte reale. După ce forţele naţionaliste conduse de Franco au învins în Războiul Civil din Spania (1936-1939), mii de spanioli republicani au plecat în exil. Dintre ei, 7.500 au fost capturaţi de germani în Franţa, după ocuparea ţării în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, luaţi prizonieri şi deportaţi în lagăre. Printre aceştia se afla şi catalanul Francisco Boix, care a lucrat ca fotograf în laboratorul de la Mauthausen unde, împreună cu alţi deţinuţi, a reuşit să salveze de la distrugere circa 2.000 de negative cu atrocităţi comise de ofiţerii SS. Multe dintre fotografiile salvate au fost utilizate ca probe în cadrul proceselor postbelice intentate foştilor demnitari nazişti. La câţiva ani după încheierea războiului, fotograful - a cărui sănătate s-a şubrezit foarte mult din cauza condiţiilor inumane din detenţie - a murit la numai 30 de ani.

Cartea lui Benito Bermejo reconstituie viaţa lui Boix sau cele mai cunoscute şi importante repere ale acesteia, reunind în acelaşi timp, o mare parte din fotografiile care îl au ca subiect sau cele realizate sau salvate de el în timpul războiului. Născut la Barcelona în 1920, într-o familie simpatizantă de stânga, Francisco Boix Campo a împărtăşit din copilărie pasiunea pentru fotografie a tatălui său, dar şi apartenenţa politică, fiind din adolescenţă membru al Tineretului Socialist Unificat din Catalonia. După victoria lui Franco, la numai 20 de ani, Boix a ajuns în Franţa, apoi în lagărul de exterminare de la Mauthausen, Austria, în apropiere de Linz. Francisco Boix a supravieţuit datorită cunoştinţelor şi deprinderilor sale - ştia mai multe limbi străine, era pasionat de fotografie, aşa că a scăpat de munca grea şi a fost angajat de timpuri la Erkennungsdienst (Serviciu de recunoaştere), un fel de serviciu de identificare a prizonierilor mai ales prin intermediul fotografiilor. Naziştii foloseau acest serviciu mai ales pentru scopuri propagandistice – fotografiile lagărului erau trimise la Berlin, se făceau fotografii tuturor vizitelor membrilor conducerii Reich-ului – sau personale – fotografii pentru uzul personal al conducătorilor lagărului. Devenit de încredere, Boix a început să developeze pozele, lucru interzis de regulament, dar acceptat de şefii direcţi, şi a început să ascundă o mare parte din fotografii, negative sau pozitive, mai ales în ultima parte a războiului.
După ce americanii au intrat în Mauthausen, fotografiile sale au devenit o mărturie clară şi directă asupra suferinţelor celor trecuţi prin acest lagăr şi asupra cruzimii ofiţerilor şi paznicilor nazişti.

Benito Bermejo - "Fotograful de la Mauthausen". Prolog de Javier Cercas. Prefaţă de Irina-Margareta Nistor. Traducere din limba spaniolă de Elena-Anca Coman. Editura Corint. 287 pag.