O carte pe zi: "Freud Museum", de Ioana Scoruş

Ioana Scoruş, născută în 1968, este psihanalist. A publicat o plachetă de versuri, două romane şi o carte de interviuri. Revine cu acest volum de povestiri, douăzeci şi unu la număr, în care nu e nimic clinic sau abisal, peste multe plutind doimonul scrisului: "încep să înţeleg care-i calea la capătul căreia aş putea deveni scriitor.";sau: "Cred că ăsta este sensul ultim al iubirii. Şi al faptului – în cele din urmă imbecil – de a scrie".

Într-un interviu acordat lui Cristian Pătrăşconiu, spunea despre "poveştile" pe care le aude un psihanalist: "Le aude, le ascultă, le simte, le trăieşte, le analizează, deseori le visează, le digeră, le mentalizează, le lasă să se disipeze ca apoi să revină la ele şi tot aşa. Tocmai asta îşi propune să reuşească analiza personală, să transforme Inconştientul viitorului terapeut în conştient, lăsând spaţiu conţinuturilor inconştiente ale pacientului. Analistul este depozitarul a tot ceea ce pacientul aşează în terapeut, iar acesta din urmă reuşeşte să conţină, fragmente pe care le metabolizează, le transformă. Pe unele le uită, poate pe cele mai multe, dar oricum reapar, în alte şedinţe, astfel încât nu se pierde prea mult. Re-dai pacientului tău ceea ce a proiectat în tine, ceea ce a deplasat pe tine, ceea ce nu poate conţine în sine însuşi, ceea ce e prea fragmentat, dar re-dai într-o formă metabolizată şi metabolizabilă, conferi sens – sensul livrat, într-o primă instanţă, tocmai de către pacient – iar toate astea ajung să fie introiectate, asimilate, re-aşezate. Când ai în spate o analiză reuşită, o formare teoretică solidă şi suficienţi ani de practică, lucrul ăsta nu este împovărător, face parte din meserie şi atâta tot. Imaginaţi-vă o uriaşă stampă care trebuie reparată milimetric. Cam acesta este pacientul psihanalitic, o stampă destrămată mai mult sau mai puţin, care necesită migala lucrului milimetric."

Editorii prezintă: "Aflat în pragul vârstei a treia sau chiar în mijlocul ei, fiecare narator din volumul de povestiri al Ioanei Scoruş face o confesiune, fie autoironic, fie cinic, deseori înflăcărat, dar mereu însoţit de o mult mai tânără femeie, căci nedreptatea îmbătrânirii poate fi amăgită doar alături de o parteneră în floarea vârstei. Uneori, totul se face ţăndări, precum cupa de cleştar a unui împărat al Japoniei, păstrată într-un muzeu londonez şi furată pentru a-i oferi iubitei un ceai verde japonez. Alteori, viaţa continuă chiar şi în urma unei tragedii: din disperarea morţii soţiei însărcinate se naşte o carte semnată de autor cu un pseudonim feminin. Dar ce te faci când pseudonimul prinde viaţă şi afli că femeia respectivă chiar există? Şi ce te faci când ştii totul despre Pound, când regizezi un mare spectacol pentru a-ţi impresiona iubita, ea însăşi scriitoare, dar nu ai reuşit să-i înţelegi cartea? Povestire cu povestire, Freud Museum explorează relaţia de unu la unu, singura capabilă să revitalizeze interesul pentru viaţă."

Ioana Scoruş - "Freud Museum. Povestiri". Editura Polirom, colecţia Egoproză. 332 pag.