O carte pe zi: „Gore. O dilemă existenţial-filmică est/vest” de Mircea Bunescu

Semnalăm astăzi o excelentă carte despre care nu cred că s-a vorbit/scris în presă, destin trist pe care îl au mai toate cărţile ce au drept subiect cinematografia românescă sau oamenii care au lucrat la realizarea filmelor româneşti.

Grigore (Gore) Ionescu (1926 – 1978) a fost operator şi director de imagine de film, a semnat imaginea pentru filme de referinţă ale cinematografiei româneşti precum Erupţia (1957), Valurile Dunării (1960), De-aş fi... Harap Alb (1965), Serbările galante (1966), Faust XX (1966), Comedie fantastică (1975) şi Povestea dragostei (1977). A colaborat în principal cu regizorul Ion Popescu-Gopo. A privit, prin urmare, prin vizorul aparatului de filmat aproape trei decenii, atât pentru filme de ficţiune, cât şi pentru foarte multe documentare. A fost unul dintre primii directori de imagine angajaţi la noul studio cinematografic construit la Buftea, în 1957. După 1968, a fost în Anglia, Franţa şi Italia, dar nu s-a adaptat şi a revenit curând în ţară

A murit în octombrie 1978 într-un stupid accident de maşină, împreună cu alţi cinci membri ai unei echipe de filmare care se întorcea de la Piteşti spre Bucureşti, noaptea, pe autostradă.

„Mă gândesc la Gore ca la primul operator care mi-a scormonit ochii, privirea, aparenţa, întoarcerile, surpriza, incertitudinile, stângăcia, bucuria jocului de-a filmul, paşii pe scară ” (Irina Petrescu)

Un om despre care alt apropiat spunea că ar fi fost un „imaginator” al filmului, pentru că „în mintea lui rapidă secvenţele se desfăşurau gata filmate, montate şi văzute la locul lor, aşa cum le-ar fi văzut spectatorul.”

„Cu Gore se încheia o perioadă, impropriu definită <<clasică >>, cu influenţe hollywoodiene. Va urma un întreg deceniu de căutări în spiritul noului val francez, dominat de generaţia mai tânără, mai inventivă, mai şcolită.” (Constantin Pivniceru)

Volumul pe care îl semnalăm este interesant şi prin construcţie, nu numai prin subiect. După o consistentă „punere în temă” cu viaţa şi realizările lui Gore Ionescu, Mircea Bunescu adună un florilegiu de păreri ale unui număr impresionat de oameni de cultură care l-au cunoscut ori au avut (unii încă mai au) legătură cu cinematografia.

Rezultatul este „nu doar o biografie a creaţiei, ci şi a omului care a fost Gore. Mai mult, o bună parte dintre mărturiile culese de Mircea Bunescu, de-a lungul timpului, spun foarte multe chiar despre cei solicitaţi să-l evoce pe Gore. Diversitatea unghiurilor sub care este privit operatorul care a fost Grigore Ionescu constribuie la finisarea unui portret convingător şi ataşant”, totul devenind „un incitant capitol de istorie a filmului românesc” (Călin Stănculescu, în prefaţa volumlui).

Mircea Bunescu - Gore. O dilemă existenţial-filmică est/vest”. Noi Media print. 155 pag.