O carte pe zi: „Greutatea unui pian” de Chris Cander

Chris Cander este o tânără scriitoare americană care a ştiut de la zece ani că va ajunge să scrie. Primul său roman a fost publicat în 2013, până acum a mai scris trei. A studiat la Houston, unde şi trăieşte. Romanul pe care îl semnalăm astăzi a apărut în 2019.

Este vorba de viaţa mai multor persoanje, aflate iniţial la mari distanţie georgrafic unele de altele, care ajung să se întâlnească datorită unui pian Blűther, fabricat cu lemn din munţii Transilvaniei, la începutul veacului trecut.

În 1962, în Uniunea Sovietică, la Zagork, Katya, care nu are decât opt ani, primeşte cadou o pianină pentru care făcuse o pasiune, de la un fost soldat german care se sinucide. Ajunge o mare pianistă, dar acceptă să se despartă de pian ca singurul mode de a putea părăsi ţara, împreună cu soţul şi fiul şi de a se stabili în Statele Unite. Mulţi ani mai târziu, în 2012, Clara, un mecanic autor de douăzeci şi şase de ani, în posesia căreia a ajuns pianul dăruit de tată şi la care nu reuşeşte să cânte, decide să-l închirieze unui fotograf pentru un set de fotografii de artă, acesta dovedindu-se a fi fiul panistei fugite din URSS.

Un roman în care se amestecă melancolia, tristeţşea, mânia, fantezia şi iubirea, toate împletite în jurul pianului.

Scriu editorii: „Se spune că cel mai bun lemn pentru piane s-ar fi găsit în pădurile din Transilvania. Un lemn ales şi tăiat cu grijă, prelucrat ani de zile pentru a ajunge, la capătul unui proces îndelungat, o pianină Blüthner. Şi cam de acelaşi interval va fi nevoie pentru ca pianina să treacă de la un fost soldat german la viitoarea pianistă Katia Zeldin, schimbându-i destinul, şi apoi, moştenire bizară, la o tânără americană, mecanic într-un atelier auto, cu viaţa gravitându-i în jurul unui Blüthner la care nu va cânta niciodată. Un instrument muzical devine personaj, iar placa lui de rezonanţă ajunge să absoarbă, pervertind lemnul, toate dramele la care asistă, când mut, când străbătut de muzică. Moştenirea, la fel ca memoria personală, poate să fie o greutate de care uneori trebuie să te lepezi pentru a merge mai departe. O carte despre memorie, pierdere şi renunţare, despre obiectele simbolice, păstrătoare ale celor mai dragi amintiri, şi despre gesturile uneori violente pe care trebuie să le facem pentru a ne desprinde de vraja lor şi a intra pe făgaşul vieţii noastre.”

„Uriaş, intens şi plin de imaginaţie. Greutatea unui pian este un roman despre memorie şi identitate. Cander este o povestitoare inteligentă şi abilă, surprinzând cum anume ceva atât de îndrăgit ca un pian poate să devină o povară.“ — The New York Times Book Review

Chris Cander – Greutatea unui pian. Traducere şi note de Cristina Nicolae. Editura Humanitas, colecţia Raftul Denisei. 328 pag.