O carte pe zi: „Jurnal, volumul 3. Reorganizarea exilului", de Ion Raţiu

Anii trecuţi am prezentat în această rubrică primele două volume din jurnalul lui Ion Raţiu, apărute la aceeaşi Editură Corint. Ambele, masive. A apărut acum şi volumul al treilea, şi mai voluminos. Un jurnal pe care Ion Raţiu l-a început în noiembrie 1940, la Londra, departe de casă, în condiţiile în care începuse războiul. Peste câteva luni România şi Marea Britanie aveau să-şi suspende relaţiile. „Ţin un jurnal, 1–2 pagini zilnic, în care îmi notez impresiile principale. Aş putea spune că este în întregime politic. (…) Am început să scriu şi nu mi am mai întrerupt jurnalul. S au adunat multe volume”. Mii de pagini despre care a spus că nu vor fi publicate atâta vreme cât el este în viaţă.

Volumul al treilea cuprinde perioada anilor 1963-1968. „În perioada 1963–1968, doar pe parcursul a şase ani – comentează organizatorul ediţiei, Stejărel Olaru, într-un stiud de 60 de pagini (!) intitulat Anturajul unui exilat, între idealism şi trădare -, Securitatea a infiltrat în cercul relaţional al lui Ion Raţiu cel puţin 16 informatori, români din exil stabiliţi în Anglia, iar din România a trimis alţi 14 informatori pentru a se întâlni cu el. Este greu de găsit un alt român refugiat în Occident în timpul regimului comunist care să fi fost urmărit cu mai multă perseverenţă şi tenacitate.”

„Perioada anilor 1963–1968 a fost una plină de realizări din viaţa lui Ion Raţiu - ţine să precizeze Nicolae C. Raţiu. Misiunea şi scopul său, visul său de nepotolit de a vedea, într-o zi, o Românie liberă şi democratică l-au inspirat în tot ceea ce a întreprins. Hotărârea lui de a asigura succesul afacerii sale din domeniul naval avea un obiectiv foarte clar: să dispună de mijloacele financiare prin care să-şi atingă visul.”
Cum spune şi subtitlul volumului, cea mai mare parte se referă la eforturile lui Ion Raţiu şi ale lui George Serdici de organizare a exilului şi disputele cu conducerea Comitetului Naţional Român, format în 1949, finanţat de americani şi condus de Constantin Vişoianu. Activitatea lor a fost atent urmărită de Securitate, care îi denumea „Grupul Raţiu-Serdici”. Amănuntele din acest jurnal adaugă enorm la cunoaşterea epocii şi pot fi extrem de utile istoricilor.

Ion Raţiu – „Jurnal, volumul 3. Reorganizarea exilului (1963 - 1968)". Editura Corint Istorie. Prefaţă de Nicolae C. Raţiu. Studiu introductiv, note şi ediţie de Stejărel Olaru. 824 pag.