O carte pe zi: „Jurnalul Reniei”, de Renia Spiegel

„Redescoperit recent, după şaptezeci de ani - scriu editorii -,  Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului.”

Cum bine spune în cuvântul-înainte prefaţatoarea cărţii, în primele patru decenii de după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, numeroşi supravieţuitori ai Holocaustului şi-au publicat memoriile. S-a adunat un material impresionant. Există, mai spune semnatarea, probleme legate de aceste memorii şi confesiuni: sunt scrise ex post facto, iar memoria este înşelătoare. E cu totul altceva în cazul jurnalelor. Ca în cazul cărţii de faţă.
Renia Spiegel s-a născut în 1924, în Polonia, era evreică. În 1939, când Rusia şi Germania îi invadează ţara, familia ei e despărţită. Renai decide să ţină un jurnal: „31 ianuarie 1939. De ce am decis astăzi să încep să ţin un jurnal? S-a întâmplat ceva important? Am descoperit că prietenele mele ţin şi ele jurnale personale? Nu! Pur şi simplu am nevoie de un prieten. Vreau să am pe cineva cu care să pot sta de vorbă despre necazurile şi bucuriile mele zilnice. Cineva care să simtă ceea ce simt eu, să creadă ce spun şi să nu-mi dezvăluie niciodată secretele. Nici un om nu ar putea fi vreodată acest gen de prieten, şi de aceea am decis să-mi caut un confident sub forma unui jurnal.

Astăzi, dragul meu Jurnal, este începutul prieteniei noastre profunde. Cine ştie cât va dura? Ar putea chiar să continue până la sfârşitul vieţii noastre. În orice caz, promit să fiu sinceră cu tine, să fiu deschisă şi să-ţi spun totul. În schimb, îmi vei asculta gândurile şi îngrijorările, dar nu le vei dezvălui niciodată nimănui altcuiva, vei rămâne tăcut ca o carte magică, încuiată cu o cheie fermecată şi ascunsă într un castel fermecat. Nu mă vei trăda; dacă va fi să fie, vinovate vor fi acele litere albastre pe care oamenii pot să le recunoască.”

Un jurnal în care povesteşte totul: raidurile aeriene nocturne, dispariţia unor familii de evrei, crearea ghettoului, prima iubire, venirea naziştilor etc. A fost asasinată de nazişti în 1942. Mai înainte îşi încredinţase jurnalul iubitului ei Zygmunt, iar acesta l-a încredinţat altcuiva, înainte să fie trimis în lagăr. După război, un prieten i l-a adus în SUA, unde emigrase, iar acesta i l-a dăruit surorii Reniei. Fiica acesteia a găsit jurnalul printre lucrurile mamei, după moartea acesteia, în 1969, care l-a pus la păstrare într-o casetă de valori la Banca Chase – îi producea o emoţie prea puternică şi nu-l putea citi. A fost găsit mai târziu de nepoată şi publicat.

E al treilea jurnal al acelor vremuri, după cele ale Annei Frank şi Helenei Berr. „Redescoperit recent, după şaptezeci de ani - scriu editorii -,  Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului. Scris cu o claritate şi o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât şi pentru viaţa care poate exista chiar şi în cele mai întunecate vremuri.”

Renia Spiegel – Jurnalul Reniei. Viaţa unei tinere în umbra Holocaustului. Editura Litera. Prefaţă, postfaţă şi note de Elisabeth Bellak împreună cu Sarah Durand. Cuvânt-înainte de Deborah E. Lipstadt. Traducere din limba engleză de Anca Irina Ionescu. 477 pag.