O carte pe zi: „Jurnalul unei nopţi nedesăvârşite” de Hiromi Kawakami

„Până la urmă, în folclorul ţării, femeile reprezintă adesea ameninţări transgresive faţă de ordinea simbolică. Aşadar, cine poate fi mai potrivit să revendice aceste poveşti, să le sondeze puterile ascunse şi să le arunce în lupta împotriva exceselor unei noi epoci?” (Los Angeles Review of Books)

Cartea aceasta minunată, care a obţinut Premiul Akutagawa în 1996. se încheie cu o postfaţă a autoarei, una dintre cele mai populare scriitoare japoneze (tradusă mult şi la noi, chiar de Editura Polirom), care se adresează iubitorilor de ficţiune, în primul rând: „Îmi place foarte mult să scriu câte ceva. dar când mă apuc să scriu despre întâmplări reale, parcă îmi îngheaţă mâna şi nu merge. Însă dacă este vorba nu de întâmplări reale, ci de tot felul de lucruri gândite şi imaginate de propria mea minte, atunci scrisul merge lin, de la sine, oricare ar fi subiectul. În secret, îmi numesc romanele <<poveşti neadevărate>>. Cele trei <<poveşti neadevărate>> strânse în acest volum sunt scrise între a doua jumătate a anului 1995 şi prima jumătate a anului 1996. Am scris mai întâi <<Jurnalul unei nopţi nedesăvârşite>>, apoi <<Când calci pe şarpe>>, şi la final, <<Dispariţie>>. Atunci când scriu <<poveşti neadevărate>>, până şi trăsăturile feţei îmi capătă o mină mincinoasă şi dacă cineva mi se adresează în acele momente, am impresia că îndrug pe nerăsuflate numai neadevăruri. Probabil e din cauză că sunt complet integrată în <<ţinutul ficţiunii>>. Ţinutul ficţiunii se afla chiar lângă ţinutul real, având şi teritorii care uneori se suprapun peste cel real. Ţinutul ficţiunii are o intrare îngustă, dar se întinde pe o suprafaţă incredibil de vastă. (...) Dacă printre cei care citesc aceste rânduri se află şi persoane iubitoare de <<ficţiuni>>, atunci vă invit să vă jucaţi puţin şi înăuntrul ficţiunii construite de mine. Aş fi nespus de bucuroasă dacă aţi face asta. Vă mulţumesc mult.”

La acest text, editorii adaugă, sporind şi mai mult interesul eventualului cititor: „Comparate adesea cu scrierile lui Lewis Carroll, textele lui Hiromi Kawakami prezintă de asemenea influenţe din Gabriel García Márquez şi J.G. Ballard, după cum recunoaşte însăşi prozatoarea, iar Jurnalul unei nopţi nedesăvîrşite nu face excepţie. Veţi descoperi aici trei poveşti care vă vor rămîne în minte şi vă vor bântui mult timp după ce le-aţi citit. <<Sunt mama ta, Hiwako dragă!>>, insistă şarpele încolăcit pe stâlp în casa unei femei. Într-o familie ce trebuie să aibă prin lege nici mai mult, nici mai puţin de cinci membri, o fată e singura care-şi poate vedea fratele dispărut. Un personaj straniu fuge în noaptea fără sfârşit, asaltat de omul-cârtiţă, de băieţelul care aruncă zvârlugi şi de păsările kiwi, în vreme ce iubita sa se sfărâmă în mii de bucăţi, înviată şi reînviată necontenit. În universul real se insinuează un altul, un vis în vis, o lume absurdă, cosmogonică, sinuoasă, plină de simboluri care aşteaptă să fie descoperite.”

„Trei poveşti evocatoare, ivite parcă din caietele lui Kafka, ce descriu transformări stranii pe care le suferă unii oameni absolut obişnuiţi în timp ce-şi văd de vieţile lor. (...)Hiromi Kawakami lasă un semn de avertizare pe harta lumii literare japoneze: de-aici încolo e tărîmul dragonilor, sau al şerpilor şi al fantomelor, în orice caz. Uimitor, straniu şi minunat.” (Kirkus Reviews)

„Hiromi Kawakami reuşeşte să ne arate cît de indiferenţi am devenit la misterele şi ciudăţeniile vieţii de zi cu zi, la felul straniu în care oamenii pot să dispară oricînd din viaţa noastră şi la sentimentul de doliu, jale şi gol lăuntric pe care ei îl lasă în urmă.” (The Japan Times)

Hiromi Kawakami – Jurnalul unie nopţi nedesăvârşite. Traducere din limba japoneză de Diana Tihan. Editura Polirom. 191 pag.