O carte pe zi: "Lebede toxice", de Cornelia Petrescu

"Numai că lebedele îşi apără puii din instinct de apărare a speciei, pe când omul devine toxic din perversitate".

Născută în Bucovina în 1938, într-o familie de învăţători, Cornelia Petrescu a studiat chimia, a lucrat la Brăila (combinatul, centrala şi institutul de cercetare şi proiectare pentru celuloză şi hârtie), iar în 1986, a ajuns în Franţa, ca refugiat politic. Timp de 12 ani a lucrat la Institutul de Cercetări Atomice din Grenoble.

Atracţia pentru scris a venit "ca o terapie psihică în dificila perioadă de dezrădăcinare". A publicat şase volume în franceză (poezie, roman şi proză scurtă) şi şase romane în română, cel mai recent, cel pe care îl semnalăm astăzi. Unele sub nume propriu, altele sub pseudonimul Ecaterina Petre.

Un roman cu eroi români dezrădăcinaţi care ajung în Franţa, apoi în Canada sau chiar în alte teritorii de dincolo de Atlantic şi înapoi în România. Acţiunea se petrece în zilele noastre şi probabil în multe părţi s-au strecurat accente autobiografice.

Într-un cuvânt al autorului, Cornelia Petrescu încearcă să explice cine se ascund eîn spatele lebedelor metaforice: "Este vorba de existenţa printre noi a unor persoane toxice care ne otrăvesc viaţa, ascunse după paravane, dintre care cea mai toxică este mama ultraiubitoare, care poate distruge viaţa copilului fie din prea multă dragoste, fie din prea multă uşurinţă şi superficialitate. Dintr-un punct de vedere, aceste femei se pot asemăna cu lebedele, păsări blânde, graţioase şi încântătoare, care devin agresive numai atunci când sunt mame şi îşi apără progeniturile de presupuşi agresori. Numai că lebedele îşi apără puii din instinct de apărare a speciei, pe când omul devine toxic din perversitate, din dorinţa de îmbogăţire şi de dominare, din gelozie sau din iubire prost înţeleasă. Or, această toxicitate disimulată după paravane adeseori foarte convingătoare nu este acuzată de societate şi nu este pedepsită de nicio lege".

Romanul este prezentat pe coperta a patra de Simona Modreanu: "Fără a vorbi neapărat de accente autobiografice, e limpede că sufletul niciodată pe deplin aşezat şi împăcat cu exilul Corneliei Petrescu atinge limanuri universal valabile când vine vorba de înstrăinare, fie ea dorită sau impusă de conjuncturi. Lumile, limbile, obiceiurile au infinite nuanţe, dar fundamental, moravurile şi stilul de viaţă induse de globalizarea galopantă uniformizează perspective şi neutralizează diferenţele majore.

Finalul cărţii lasă liniştea să strecoare o rază de lumină, dar tonul general, în consonanţă cu titlul, e mai curând amar şi resemnat".

Cornelia Petrescu - "Lebede toxice". Editura Junimea, colecţia Ficţiune şi infanterie. 230 pag.