O carte pe zi: „Lumea de dincolo” de Caius Dobrescu

De vreo trei ani am semnalat periodic în această rubrică volumele seriei Vlad Lupu a scriitorului Caius Dobrescu – patru la număr: „Moarte în ţinutul secuilor”, „Praf în ochi”, „Recviem pentru nimeni” şi „Cu inima-n dinţi”. Acum a apărut şi al cincilea volum - şi ultimul. În mare, seria vorbeşte despre membrii formaţiei satirice „Parazitul prietenos”, grup de adolescenţi şi studenţi care se alăturaseră în anii comunismului Cenaclului Torţa, condus de poetul căruia i se zicea Omul Alb sau Grasul sau în multe alte feluri amintite în cele cinci cărţi (lesne de descifrat că era vorba de „Flacăra” şi Adrian Păunescu), ”acel Nero de mucava, pe care, parţial pe bune, parţial în eroare induşi, ajunseseră să-l urască mai mult decât pe Ceauşescu însuşi.” Securitatea veghea şi unii dintre cântăreţi au fost arestaţăi şi anchetaţi. După destrămarea grupului satiric şi după căderea comunismului, membrii cândva studenţi s-au risipit prin lume. Cineva, aflăm cu acest volum cine, încearcă să scrie istoria formaţiei, îi caută şi-i intervievează pe rând pe membrii ei. Şi evident, se petrec alte întâmplări, cu fiecare dintre ei, epopeea membrilor Parazitului părând a nu se încheia.

Membrii formaţiei erau Egon, Mona, Tibi, Pilu, Gabi, Válvarez, Vlad. Toţi vorbesc/povestesc ce-şi amintesc pe rând. „In adolescenţă credeau cu pasiune că umorul negru îi va salva din cenuşiul sufocant al societăţii socialiste multilateral dezvoltate. În noua lume, viaţa i-a împins în direcţii opuse pe scara prestigiilor sociale. Pe unii în sus, pe alţii în jos. Totuşi, fiecare ascunde un secret care îl apropie, chiar fără să vrea, ca sub efectul unei forţe magnetice, de cel mai ciudat şi mai misterios dintre ei: Vlad. Vlad Lupu, arheologul care se încăpăţânează să dezgroape scheletele trecutului. Şi care dovedeşte cum, întotdeauna, crime vechi se întorc ca un bumerang în inima prezentului.”

„Lumea de dincolo”, al cincilea volum al seriei, reprezintă deznodământul dramatic al anchetei lui Vlad Lupu, arheologul enigmatic care se încăpăţânează să dezgroape – uneori la propriu – scheletele unui trecut cumplit, după care este el însuşi acuzat de crimă şi arestat. Este un volum povestit pe cele două voci pe care nu le-am auzit în volumele anterioare: Corina, femeia misterioasă care îi intervievează pe foştii membri ai grupului de umor absurd Parazitul prietenos, şi Pedro Alvarez, zis Groucho Valvarez, argentinianul refugiat în România, fiu al unui revoluţionar sud-american care pare să fi fost de fapt un terorist, un killer în slujba mai multor serrvicii secrete comuniste.

Probabil e o chestiune subiectivă, dar semnatarului acestor rânduri acest al cincilea volum i s-a părut cel mai reuşit, în mod cert din punct de vedere stilistic. Personajele se disting extraordinar, prin comportament, obsesii şi limbaj – o excelentă reuşită stilistică a autorului. Spovedaniile argentinianului sunt de o savoare extremă, mai ales prin amestecul de cuvinte româneşti şi spaniole sau cuvinte inventate prin traducerea sau calchierea dintr-o limbă în alta. Iar obsesiile Corinei sunt şi remarcabile, şi credibile. E de-a dreptul savuros, de pildă, capitolul 13, în care încearcă să-şi definească gelozia.

În romanul de faţă, Vlad Lupu trăieşte încă. „E conştient – spun editorii - că-l aşteaptă confruntarea finală cu duşmanul de moarte al grupului, cel care în tinereţe i-a făcut să treacă prin ororile sistemului de reeducare, pe el în mod special, şi a condus la destrămarea grupului. În timp ce Vlad aranjează piesele pentru încleştarea de pe urmă, Corina face o descoperire care va zgudui întreaga istorie a Parazitului.” Duşmanul de moarte era Şteţca, securistul care i-a anchetat în anii comunismului, cu putere şi după căderea regimului. Dovadă că reuşeşte să-l aresteze pe Vlad Lupu, „fost director cu rang de secretar de stat al Institutului pentru Investigarea Crimelor Vechiului Regim arestat sub suspiciunea de a-şi fi asasinat prietenul din adolescenţă, fost refugiat politic în România în timpul dictaturii militare din Chile.”.

Un roman care te ţine cu sufletul la gură, din care nu lipsesc dedublarea, răsturnările de situaţie, trăirile intense şi, nu în ultimul rând, umorul - scris de unul dintre cei mai rafinaţi autori români de mystery & thriller.

Adăugăm ceva ce am mai spus despre volumele seriei: remarcabil stilul lui Caius Dobrescu, sincopat. Cartea, ca şi precedentele, e un uriaş puzzle cu fragmente care se îmbină cu greu, cu multă răbdare şi atenţie, solicitând cititorului aceleaşi răbdare şi atenţie ca să surprindă imaginea întregului. O poveste poliţistă, spusă fragmentat, cu sensuri anevoie descifrabile, cu interpretarea realităţii în funcţie percepţiile diferite ale fiecăruia.

Caius Dobrescu – Lumea de dincolo. Volumul al cincilea din seria Vlad Lupu. Editura Crime Scene Press. 201 pag.