O carte pe zi: „Luna de tablă” de Dorin Murariu

Dacă nu locuiţi în Banat, e puţin probabil să fi auzit de Dorin Murariu, profesor la Lugoj, Doctor în Litere, colaborator constant al multor reviste literare, redactor şef al revistei de literatură şi artă „Banat”. A publicat ceva cărţi până acum, dar toate sunt de critică literară şi încă destul de focusată, încât se spune despre el că este „poate cel mai avizat exeget al prozei bănăţene”.

Iată că anul acesta Dorin Murariu a debutat şi în literatură, cu aceste volum subţire de proză scurtă pe care îl semnalăm astăzi.

Săptămânalul lugojan „Redeşteptarea”, al cărui colaborator permanent este, i-a luat un interviu despre debutul său literar în care Dorin Murariu a fost foarte explicit: „<<Luna de tablă>> este descoperirea unei lumi în schimbare din perspectiva unui copil pentru care viziunea magică şi cea pragmatică sunt feţele aceluiaşi <<joc>>, <<uneltele>> unui drum iniţiatic, la capătul căruia se oglindeşte în faliile timpului şi în faptele adulţilor. Titlul defineşte permanenta înfruntare dintre <<vectorii>> opuşi sub semnul cărora se dezvoltă personajele, multe dintre ele înţelegând că viaţa are şi o dimensiune bine camuflată dincolo de stereotipiile zilnice. Actanţi într-o lume traumatizată de impunerea prin forţă a ideologiei comuniste, personajele sunt nişte reflectori sociali, încercând să găsească răspunsuri într-un prezent alunecos, cât şi într-un trecut interzis. Astfel, personajele trăiesc în fiecare zi tensiunile limitelor pe care noua societate încearcă să le impună prin orice mijloace, autodefinindu-se. Vocile textului sunt tot atâtea piese dintr-un puzzle în plină expansiune, impunând un univers epic distinct. Cartea se adresează, astfel, mai multor generaţii: celor care au crescut împreună cu primele semne ale unei lumi ce îşi începea transformarea, celor pentru care alteritatea şi evadarea puteau fi găsite cu greu şi celor pentru care toate acestea înseamnă poveştile unui trecut neverosimil. În ea, se regăsesc fascinaţiile, traumele, visele, obişnuinţele, suferinţele, jocurile şi căile nenumărate ale oamenilor prinşi <<în marea trecere>>, toate reunite într-un complex ecou textual.”

Să mai adăugăm şi un fragment din vorbele lui Lucian Alexiu, pe coperta a patra a cărţii: „Câteva sublinieri, acum, la coborârea în proză a literatului, se impun: prima dintre acestea vizează intenţia de a delecta, plăcerea povestirii. O alta – modul neostentativ cu care Dorin Murariu îşi pune în valoare informaţia livrescă, strategiile teoretice. Perspectiva narativă este cea a unui copil – insolitul, fantasticul şi fantasmaticul interferează cu ordinea firească a lucrurilor: un gest simbolic îi permite unui personaj să leviteze peste oraş, un altul vorbeşte cu o bunică moartă demult, un Moş Crăciun de circumstanţă ajunge să se confunde cu un artefact cultural etc. etc.

Nimic nou sub soare, sau încă o dată ceva despre perfidiile şi seducţiile textului: proza şcolită a lui Dorin Murariu se adresează, în registru dublu, cititorului rafinat, după cum şi celor aflaţi la vârste, esteticeşte, ingenue.”

Dorin Murariu – Luna de tablă. Editura Junimea, coelcţia Epica. 114 pag.