O carte pe zi: „Memoriile unui urs polar” de Yoko Tawada

„Iată ce soi de animale suntem. Iată cum căutăm iubirea, sensul, forma noastră adevărată.” (The New York Times)

Yoko Tawada, născută în 1960, este una dintre cele mai cunsocute scriitoare japoneze. La douăzeci şi doi de ani s-a mutat în Germania, a debutat în literatură un deceniu mai târziu, a publciat multe romane şi a primit foarte multe premii germane sau japoneze. Romanul de faţă a fost distins cu Premiul Noma.

Scriu editorii: „Romanul lui Yoko Tawada porneşte de la un fapt real: naşterea şi creşterea în captivitate, la grădina zoologică din Berlin, a unui pui de urs polar numit Knut. Memoriile unui urs polar nu este însă o biografie, ci un roman veritabil, unde viaţa reală a ursuleţului Knut este doar un pretext pentru o serie de poveşti ce alunecă sistematic în fantastic, în suprarealism, în parabolic. Cartea conţine trei părţi distincte, dar legate între ele. Cea dintâi este povestea bunicii lui Knut, o ursoaică polară din Uniunea Sovietică, ce scrie o autobiografie de succes, apoi pleacă în exil în Germania de Vest şi în Canada, ajungând în cele din urmă în RDG. A doua, o relatare din perspectiva umană a unei dresoare de circ, este povestea Toscăi, mama lui Knut, o ursoaică artistă, iar ultima parte prezintă viaţa tulburată a ursuleţului, povestită din propria perspectivă. Fantasticul, absurdul, parabolicul ce infuzează textul sunt instrumentele imaginaţiei dezlănţuite ale autoarei şi, inserate în ansamblul istorisirilor cu urşi polari şi oameni, constituie farmecul profund al romanului. Implicând permanent o subtilă, dar tăioasă critică socială – atât a comunismului, cât şi a capitalismului –, Memoriile unui urs polar explorează istoria recentă ca să vorbească despre umanitate, despre iubirea fără graniţe, despre absurdul şi farmecul existenţei.”

„Această carte este una despre iubire în absenţa limbajului. Tosca şi dresoarea Barbara, ursoaica şi fiinţa umană, nu au o limbă comună, aşa că nu pot decât să se viziteze una pe alta în vis. Oricine a aspirat vreodată la o iubire inaccesibilă înţelege perfect autenticitatea emoţională a acestui tip de comuniune. Visele materializează imposibilul... Limbajul poate fi compus integral din fărâme şi cioburi, dar undeva o să existe întotdeauna o întindere de zăpadă albă, imaculată, unde nu s-a întâmplat nimic şi nimeni n-a lăsat nici o urmă, o întindere la fel de curată ca o foaie albă, neîntinată de cuvinte.” (The Village Voice)

Yoko Tawada – Memoriile unui urs polar. Traducere din limba germană de Monica Tamaş. Editura Polirom. 275 pag.