O carte pe zi: „Miere”, de Tudor Ganea

La pagina 105 a acestei cărţi e o frază memorabilă: "Lasă-mă să-ţi desenez cel mai mişto delir interpretativ...". Nu contează textul care urmează. Cartea întreagă este un delir interpretativ, în sensul bun. Un roman prins între reverii şi fantastic, un joc al realului şi irealului, la care cititorii ar fi trebuit să se aştepte după "Cazemata", romanul de debut de anul trecut, întâmpinat cu succes.

Tudor Ganea, născut în 1983, absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti, a participat în 2015 la un curs de creative writing ţinut în tandem de Florin Iaru şi Marius Chivu, care îi apreciază prozele şi îi dau încredere în scrisul său.

În romanul de faţă, Tudor Ganea imaginează un sat, Miereni, în care se întâmplă lucruri neobişnuite pentru că şi oamenii sunt neobişnuiţi.

Personajul principal, furios că iubita sa se mărită cu altul, taie satul în două, apoi îl brăzdează de la un cap la altul (cortul de nuntă, curţi, uliţe, cimitir) cu un motocultor, apoi rătăceşte în pădurea de salcâm acoperit de mierea stupilor distruşi de unealta sa, se îndepărtează tot mai mult de satul în care apare o pistă de aterizare şi aterizează avioane militare, iar marea i se apropie de hotar, ajunge în Bucureştii distruşi de un cutremur colosal. Eroul mai află cu surprindere că este un personaj imaginat de un scriitor dependent de mierea satului, cu proprietăţi miraculoase. Mierea e cea care determină soarta personajelor, între altele vindecă un copil atins de o boală incurabilă…

Un univers creat de un vrăjitor (autorul), care îşi vrăjeşte cititorii.

Tudor Ganea - „Miere”. Editura Polirom. 204 pag.