O carte pe zi: „Migălosul cronofag. Traducând Eminescu” de Adrian George Săhlean

„Adrian G. Săhlean nu este un amator, de genul celor care cred că entuziasmul ţine loc de competenţă - scria atunci criticul literar Alex. Ştefănescu. Are o înaltă şi multiplă calificare de traducător, este, cu alte cuvinte, un traducător ultraprofesionalizat, cu un masterat în filologie (luat cu lucrarea Capcane în traducerea literară din engleză în română), cu o specializare UNESCO de interpret-traducător şi cu studii aprofundate de psihanaliză, care îi dau posibilitatea să înţeleagă cum funcţionează receptarea unei opere literare într-o altă cultură decât cea căreia îi aparţine. CV-ul său profesional oferă imaginea unui vast şantier deschis pentru realizarea unei mai bune comunicări între cultura română şi culturile de limbă engleză. Iar Eminescu al lui are succes în Statele Unite.
Volumul Migălosul cronofag este jurnalul său de traducător al lui Eminescu.

Prozodia nu trebuie păstrată cu orice preţ, explică Adrian Săhleanu, important este să fie găsite echivalenţe (în engleză predominând iambul şi rima masculină). Jurnal de traducător, manual şi confesiune în acelaşi timp, cartea este sintetizată holografic într-o definiţie memorabilă: <<Traducătorii sunt ca muzicienii, iar traducerea originalului este ca interpretarea unei partituri.>>”.

Reeditarea cărţii pe care o semnalămn astăzi este un gest remarcabil al Editurii Junimea.

Fiul strălucitului medic, biolog şi matematician Victor Săhleanu, Adrian George Săhlean este stabilit în SUA din 1985. A lucrat mulţi ani la traducerea poeziilor lui Mihai Eminescu în engleza americană. Datorită strădaniilor sale, marele poet român are azi cititori şi admiratori şi în America.

„Săhlean demonstrează convingător că traducerea nu este identitate, ci echivalenţă – formulare memorabilă ca o axiomă! – scrie în cuvîntul însoţitor alt anglist şi traducător remarcabil George Volceanov. Recurgând la un adevărat diagnostic diferenţial, el analizează amănunţit <<genul proxim şi diferenţa specifică>>: vocabularul englez este preponderent mono- şi bi-silabic; accentul de tip <<masculin>> face ca iambul să fie precumpănitor în prozodia engleză; desinenţele şi sufixele care se pronunţă de obicei neaccentuat corespund rimei <<feminine>> – deci engleza conţine, constitutiv, mai puţine cuvinte <<feminine>> pentru că relaţiile sintactice nu se rezolvă flexionar etc.

Observaţiile sale, folosite pentru ilustrarea capcanelor întinse retroversiunilor prozodice, sunt valabile nu doar pentru tălmăcirile eminesciene. Ele reprezintă – de fapt şi de drept – contribuţii personale neîntâlnite în nici o lucrare anterioară despre traduceri.

Apariţia cărţii la Junimea are în plus şi valoarea simbolică a debutului marelui nostru poet sub semnul aceluiaşi nume”.

Adrian George Săhlean. Migălosul cronofag. Traducând Eminescu. Caiete de atelier. Cuvând însoţitor de George Volceanov. Editura Junimea. Colecţia Eminesciana. 237 Pag.