O carte pe zi: „Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări” de Igor Bergler

Scriu editorii: „Asasinarea mai multor cardinali la Roma stârneşte panică în Cetatea Eternă. Vaticanul e deja ros de scandaluri nesfârşite de corupţie şi pedofilie, iar creştinismul pierde adepţi într-un ritm îngrijorător. În spatele acestor execuţii ritualice, complicate de uciderea altor cardinali în Mexic, se află o conspiraţie terifiantă şi un secret devastator pentru Biserică, ascuns într-un document descoperit de Michelangelo Buonarroti, cu cinci sute de ani în urmă. Contracronometru, cu o presiune uriaşă asupra lor, serviciile secrete italiene sunt puse în faţa unui puzzle de informaţii care trimit la profesorul Charles Baker, aflat în vizită la Palmanova, la rudele sale recent descoperite din familia nobiliară Visconti. Profesorul american şi Columbus Clay – detectivul care nu uită niciodată nimic – sunt prinşi în mrejele celei mai mari conspiraţii din istorie, ţesută de-a lungul a două milenii de Biserică. Secretul lui Michelangelo are un potenţial atât de exploziv, încât simpla lui dezvăluire ar putea transforma întreaga creştinătate în scrum”.

„Un roman care te va bântui multă vreme după ce l-ai citit”, subliniază Igor Bergler.

„E o lectură hipnotică, incredibilă! Iar istoria povestită aici e pe atât de uimitoare, pe cât e de reală! Munca de documentare a autorului e, aşa cum ne-a obişnuit, impresionantă. Nu cred că poate exista cineva care ar putea rămâne indiferent nici la adevărurile spuse în acest roman, nici la felul spectaculos în care sunt narate! E singurul autor pe care îl cunosc care îşi depăşeşte cu fiecare nouă carte propria performanţă”, Simona Epuran – Cleveland State University.

O carte în genul romanelor lui Dan Brown, extraordinar documentată, dar fără pretenţia unui adevăr absolut, despre naşterea creştinismului, credinţa oarbă, falsurile, scandalurile din Biserică, cu voci ale teologilor şi istoricilor deopotrivă, o carte care a stârnit deja controverse, aparent anticreştină. Totul topit într-un thriller ingenios, pe alocuri cam lung, cu o documentare maximă a minciunilor, neadevărurilor, cazurilor de pedofilie şi muşamalizărilor, care stârnesc întrebări.

Nu e locul în această rubrică de semnalare să analizăm în amănunt, cartea însă merită o analiză amplă, cu citate care se pot întinde uneori pe pagini întregi. N-o vom face acum.

Dar vom insista asupra personajului principal, profesorul Charles Baker, cel care ascultă, intervine, e documentat şi se documentează, soluţionează, dezleagă enigme care rămân închise chiar şi după aceea în ochii celorlalţi, un personaj fabulos. Iată-i descrierea: „Antrenamentul pe care îl deprinsese în cele şase campanii senatoriale şi una prezidenţială, toate încununate de succes, inclusiv <<facerea>> primului preşedinte afro-american din istoria Americii, îl făcuse Infailibil în orice polemică. Era, între altele, doctor în comunicare şi scrisese manualul de propagandă electorală care devenise biblia consultanţilor politici şi a celor care studiau ştiinţele comunicării. În acele situaţii se transforma cu totul. De sub individul volubil şi flegmatic, pus întotdeauna pe glume subtile şi replici în doi peri, ieşea un războinic desăvârşit. Era de o şiretenie absolută, de o inteligenţă diabolică şi avea un simţ incontestabil pentru cea mai măruntă eroare. Identifica orice indiscreţie şi nu-i scăpa niciodată nimic. Ştia să răsucească orice conversaţie, să folosească orice urmă de avantaj, orice firicel pe care adversarul lui îl scăpase, din greşeală sau din neglijenţă, fără să îşi dea măcar seama că a făcut-o! După care, ca un scrimer adevărat, aştepta momentul prielnic pentru a puncta decisiv. Şi o făcea perfect. Fără milă sau ezitare. Iar perspectiva de a afla un secret care putea să facă istorie şi la care putea fi participant direct îl incita. Ca să nu mai spunem că-i plăceau ia nebunie bârfele şi intrigile de curte. Aşa că decise pe loc să accepte invitaţia, care i se părea acum şi mai curioasă. Dacă intuiţia i se confirma şi papa avea de gând să-şi anunţe retragerea, în mod evident trebuia să fie acolo. în fond, ultimul papă care părăsise funcţia, în viaţă fiind, fusese Celestin al V-lea, în urmă cu mai bine de şapte sute de ani. Asta era de neratat!”.

În fond, acesta e rostul unei cărţi admirabile, fie că eşti de acord sau nu cu ce spune autorul – să stârnească întrebări şi îndoieli, să incite, să-ţi pună mintea la contribuţie.

Igor Bergler – Minciuna lui Michelangelo. Catedrala în flăcări. Editura Litera. 653 pag.