O carte pe zi: "Nicolae Covaci pictorul"

Directorul Editurii Integral îi face dreptate lui Nicolae Covaci, căruia i-a mai publicat două volume "Phoenix" şi un volum de interviuri. Toată lumea ştie că măcar câte ceva despre compozitorul, textierul, aranjorul, managerul, liderul necontestat Nicolae Covaci care s-a identificat cu formaţia Phoenix. O personalitate excepţională.

"Acest album – precizează Costel Postolache - îşi propune să vă prezinte o faţă mai puţin cunoscută a artistului: pictorul Nicolae Covaci. Suntem siguri că pentru toată lumea, cunoscători într-ale artelor plastice ori simpli pasionaţi ai muzicii Phoenix, descoperirea artistului plastic Nicolae Covaci va fi o revelaţie."

Cum a ajuns la pictură povesteşte Nicolae Covaci însuşi într-o pagină care deschide surprinzătorul şi superbul album: "Am avut noroc că mama mi-a oferit toate posibilităţile de dezvoltare a personalităţii. Dacă am vrut să fac sport, mi-a oferit tot ce era posibil, încălţăminte, haine, libertatea de a pleca şi de a veni. Am vrut pian, am primit imediat profesoară de pian. Am vrut ghitară, am primit imediat ghitară, inclusiv profesor. Am vrut acordeon, am primit acordeon. Eram pasionat de muzică, aşa cum era şi ea. Mi-a cântat cântece vechi, de pe vremea lui Tănase... La şcoală eram cunoscut ca şi cântăreţ şi dansator bun. Eram la şcoala germană. Din clasa întâia m-a dat la şcoala germană ca să-nvăţ, să-nvăţ. Copilul este în stare să înveţe enorm de mult înainte de a merge la şcoală. Mama şi unchiul meu s-au ocupat de educaţia mea, tata fiind în puşcărie, ca fost legionar. La 3-4 ani ştiam să scriu şi să citesc. Cu sportul m-am blocat la un moment dat.

Tatăl meu, întors din puşcărie, m-a întrebat într-o zi, întâlnindu-mă pe stradă, unde mă duc. l-am spus că mă duc la şcoala de sport să mă înscriu. Eram deja în clasa a Vll-a. Fiule, tu trebuie să ai talent! Dacă am eu, trebuie sä ai şi tu! Hai sä încercăm, poate intri la altceva mai interesant! Şi m-a dus la un profesor de arte plastice ca să mă examineze.

Am trecut acel scurt test şi profesorul mi-a recomandat să merg mai departe. Am dat examen de admitere la liceul de arte plastice din Timişoara şi am intrat. în scurt timp, m-am impus într-o anumită măsură, eram apreciat. Studiam şi istoria artelor şi eram fascinat de Renaştere şi de arta antică. Din arta modernă mi-au plăcut impresioniştii şi cubiştii. Ceea ce astăzi se poate vedea pe lucrările mele. Sunt un cubist convins, dar cu o anumită vibraţie, pe care o aveau impresioniştii. Mi-a plăcut anatomia şi în liceul de arte plastice trebuie să înveţi anatomie, era un curs special. Aşa că am învăţat anatomie cât am putut. în plus, practicam încă sportul, înotul în special, ceea ce m-a ajutat să înţeleg mecanica mişcării.

Terminând liceul de arte plastice, m-am înscris pe urmă la facultatea de arte plastice. Practic, eu sunt profesor de arte plastice. Eu sunt un muzicant amator. Nu m-am prezentat la post, pentru că pe vremea aceea nu existau şomeri... Am luat repartitiţie ca profesor undeva în Ardeal, nu mai ştiu unde. Nici nu mă gândisem vreo clipă să mă prezint la post, era clar că nu mă voi duce nicăieri. La ora aceea, la începutul anilor 70, aveam deja un succes foarte mare cu Phoenix şi nu se punea problema să mă duc să mă fac profesor.

După ce am plecat din ţară, de nevoie, mi-am adus aminte că am făcut Artele Plastice şi, în Germania, am predat pictură ani de zile. Am avut şi expoziţii, am ţinut cursuri, am făcut vacanţe întregi cu câte 40-50 de oameni, la Marea Nordului, câte o lună stăteam acolo cu ei şi pictam. Nu o făceam de hobby, eram angajat al comitetului de cultură al oraşului Osnabrück."

Căutaţi acest album, e o încântare!

"Nicolae Covaci pictorul". Editura Integral. Ediţie îngrijită şi prefaţă de Costel Postolache. 114 pag.