O carte pe zi: „O alegere imposibilă” de Laurie Frankel

Scriu editorii: „Când Rosie, Penn şi cei patru fii întâmpină venirea pe lume a celui mai nou membru al familiei, nimeni nu e surprins de faptul că bebeluşul e un alt băieţel. Dar Claude nu e ca fraţii săi. Într-o zi se îmbracă într-o rochie şi refuză să o mai dea jos. Vrea să aibă părul atât de lung, încât să stea pe el. De fapt, el vrea să fie fată atunci când o să fie mare. Rosie şi Penn nu intră în panică la început. Până la urmă, copiii trec prin tot felul de etape, şi să-ţi imaginezi că eşti altcineva e distractiv. Dar nu peste mult timp întreaga familie ajunge să păstreze secretul lui Claude. Până când într-o zi adevărul iese la iveală.”

Rosie este medic, Penn este scriitor, sunt un cuplu fericit, cu patru băieţi, dar visează să aibă şi o fată. Dar cu al cincilea băiat, Claude, încep problemele. Micul Claude nu doar îşi arată preferinţele pentru rochii, bikini, accesorii de zâne, părul lung. Copilul se identifică cu prinţesele din poveşti. În corpul său de băiat, el se simte fată. Ce părea la început o fantezie devine o problemă reală când puştiul intră la grădiniţă şi se confrundă cu privirile din afară. Şcoala nu poate accepta un băiat deghizat în fată. Claude decide atunci să-şi schimbe numele, se va numi Poppy şi va deveni fată. Dar acceptarea din exterior tot nu va veni, va fi considerat o ciudăţenie, o fată cu penis. Evita de copiii de-o seamă cu el/ea şi privit ca o ciudăţenie de părinţii acestora. Părinţii Penn şi Rosie sunt la rândul lor confruntaţi cu întrebări, dar acceptă situaţia, pentru binele copilului.

În vreme ce familia se obişnuieşte cu ideea, anturajul o respinge. Începe un drum lung pentru Poppy şi familia lui, în care fiecare îşi dezvăluie adevărata natură.
O carte despre identitatea sexuală, o poveste mişcătoare, cu ceva lungimi, dar care pune în discuţie prejudecăţi şi conformisme. Problema există în realitate, mulţi adolescenţi ajung să se sinucidă, în tăcere, din aceste motive. O carte despre revelaţii, transformări, poveşti şi despre familie.

„Romanciera din mine – scrie autoarea într-o notă – a fost inspirată mai întâi de dezbaterea despre tratarea copiilor trans cu blocanţi puberali, iar oameni iubitori, deschişi la minte, bine intenţionaţi ar putea foarte uşor să critice ceea ce par a fi faţete opuse ale acestui subiect. Inhibitorii hormonali sunt miracole pentru copiii care, pur şi simplu, nu pot trăi în corpul în care s-au născut. Copiii şi adulţii trans şi neconformi genului suferă o rată a tentativelor de sinucidere de peste patruzeci la sută. Medicamentele care împiedică asta se califică într-adevăr drept miraculoase. (…) Acestea sunt genul de lucruri care te fac să scrii o carte.”

Laurie Frankel – O alegere imposibilă. Editura RAO. 448 pag.