O carte pe zi: "O lungă petală de mare", de Isabel Allende

Povestea câtorva personaje care au luptat în Războiul Civil din Spania, au emigrat în Chile la bordul navei "Winnipeg", s-au adaptat, dar, după decenii, la jumătatea anilor 70 ai secolului trecut, au fost nevoite să treacă printr-o dictatură similară. Dar un roman plin de speranţă.

Urmărește
307 afișări
Imaginea articolului O carte pe zi: "O lungă petală de mare", de Isabel Allende

O carte pe zi: "O lungă petală de mare", de Isabel Allende

Dacă vă place cum scrie Isabel Allende, veţi fi încântat/ă şi de acest roman, dacă n-aţi citit ce a scris până acum, "Winnipeg" poate fi o minunată deschidere, pentru că e remarcabil pentru scrisul romancierei chiliene: istorie, politică, dragoste, sensibilitate. Allende a publicat 23 de cărţi, traduse în peste 40 de limbi, peste 74 de milioane de exemplare vândute; are 15 doctorate onorifice; peste 60 de premii în peste 15 ţări; 2 filme de succes realizate după romanele sale. În 2018 a primit National Book Award, celebrându-se astfel pentru prima dată în S.U.A. o operă scrisă în limba spaniolă. "Winnipeg" îmbrăţişează aproape trei sferturi din secolul trecut, cu accent pe Răboiul Civil spaniol (1936-1939) şi lovitura de stat din Chile din 1973, eroii săi, din toate categoriile sociale au trăirile şi aspiraţiile tuturor celor care au trecut prin acele decenii, politicieni, artişti, intelectuali sau simpli muritori, persoanele istorice sunt reale, cei care le înconjoară sunt ficţiuni, dar mulţi din acea realitate.

În 1939, la sfârşitul Războiului Civil spaniol, când forţele generalului Franco i-au zdrobit pe republicani şi a început (continuat de fapt) represiunea cruntă, zeci de mii de combatanţi comunişti şi republicani şi susţinători ai acestora au fugit peste graniţă, în Franţa mai ales, şi un număr impresionant nu a mai revenit vreodată în Spania.

Celebrul poet Pablo Neruda fusese numit consul special la Paris pentru emigraţia spaniolă. Misiunea lui Neruda era să aleagă muncitori specializaţi care să-i înveţe meserie pe muncitorii chilieni, oameni paşnici şi onorabili, în niciun caz politicieni, ziarişti sau intelectuali potenţial perciuloşi. După Neruda, criteriul chilian de imigraţie fusese dintotdeauna rasist, consulii primeau instrucţiuni confidenţiale să refuze viza persoanelor aparţinând anumitor categorii, rase sau naţionalităţi, de la ţigani şi evrei, până la aşa-numiţii "orientali". Acum, xenofobiei i se adăuga componenta politică - fără comunişti, socialişti sau anarhişti - dar cum aceste lucru nu apărea în instrucţiunile consulare, avea oarece marjă de acţiune. Îl aştepta o sarcină herculeană, trebuia să finanţeze şi să pregătească un vapor, să selecteze imigranţii şi să facă rost de bani pentru întreţinerea lor, asta dacă nu aveau în Chile rude sau prieteni care să-i găzduiască. Era vorba de trei milioane în moneda chiliană, sumă care trebuia depusă la Banca Centrală înainte de îmbarcare.

Partidul Comunist Francez şi Comitetul de Evacuare a Refugiaţilor Spanioli cumpăraseră un cabogot, nava Winnipeg, pe care-l modificaseră pentru a trimite aproximativ două mii de exilaţi în Chile. Cea mai mare parte a coloniei spaniole din Chile, basci şi catalani, erau gata să dea o mână de ajutor.

"Ziua de 4 august 1939 la Bordeaux avea să rămână mereu în aminitirea lui Victor Dalmau, a lui Roser Bruguera şi a celor două mii şi ceva de spanioli care plecau spre ţara aceea lunguiaţă din America de Sud, agăţată de munţi ca să nu cadă în mare şi despre care nu ştiau nimic. Neruda avea s-o descrie ca pe <<o lungă petală de mare, de vin şi de zăpadă, tivită cu o panglică de spumă albă şi neagră>>, dar nici asta nu i-ar fi lămurit mai bine pe expatriaţi. Pe hartă, Chile părea ceva îngust şi depărtat."

Atât Victor, cât şi Roser reuşesc să se integreze, ca şi mulţi alţii, să-şi facă un rost, dar lovitura de stat încheiată cu moartea preşedintelui Salvador Allende îi va forţa să părăsească şi această ţară. Revin în Spania, dar nu rezistă, emigrează în Venezuela şi după mulţi ani se întorc în Chile, o ţară complet diferită, sub dictatură. În ciuda vicisitudinilor, se adapterază şi acum. Pentru că "navigăm mai departe. Şi tot aşa până la sfârşit."

Un roman plin de speranţă.

"Isabel Allende s-a documentat temeinic pentru acest roman şi a discutat cu supravieţuitori ai călătoriei făcute pe Winnipeg. (...) Dar miza lui nu este una politică. Pe autoare o preocupă, ca în toate celelalte cărţi ale sale, mai ales sentimentele personajelor cărora le dă viaţă" - El Imparcial

Isabel Allende - "O lungă petală de mare". Traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu. Editura Humanitas fiction, colecţia Raftul Denisei. 324 pag.

Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!

Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!

Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa vanzari@mediafax.ro.

 

Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.mediafax.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi aici