O carte pe zi: „Pagini de jurnal Vol. I (1923-1930)” de Simona Lahovary

Simona Lahovary (1881–1936) a fost fiica lui Alexandru N. Lahovary (1841–1897), cunoscut avocat şi om politic conservator, şi a Simonei Lahovary (născută Ghermani; 1858–1915). Simky, cum i se spunea, s-a căsătorit cu Mihai Scarlat Pherekyde (1878–1952), de care a divorţat ulterior. A fost una dintre doamnele de onoare ale reginei Maria.

A lăsat un număr însemnat de pagini de jurnal.

Scriu editorii: „Paginile de jurnal lăsate de Simona Lahovary reprezintă o sursă cuceritoare de memorie şi emoţie estetică, accesibilă până acum doar câtorva cercetători în arhive. Volumul de faţă constituie doar un fragment din ceea ce a notat Simky de-a lungul câtorva decenii. Ea era cunoscută mai ales prin calitatea de doamnă de onoare a reginei Maria, dar astăzi ni se devoalează ca o fină observatoare a vremii sale: judecăţi obiective, caracterizări muşcătoare, dezvăluiri şocante, descrieri de spaţii exotice, ba şi trăiri melodramatice de factură bovarică recompun plastic înalta societate românească din anii interbelici.

În calitate de doamnă de onoare a reginei Maria, Simona Lahovary ocupă un loc aparte la Curtea Regală, ceea ce îi conferă posibilitatea de a fi la curent cu tot ce se întâmplă acolo: programul cotidian al reginei şi al familiei regale, comportamentul copiilor regali, aranjamente politice, discuţii de taină, la care se adaugă un detaliu pe cât de preţios, pe atât de intrigant: Simky şi Regina sunt bune prietene. Astfel se explică tandreţea şi gingăşia cu care autoarea Jurnalului îşi descrie regina, de la ţinută la stări de spirit, de la relaţiile cu familia la critică. Iar punctele de vedere ale Simonei Lahovary sunt – de cele mai multe ori – îndreptăţite şi obiective.

Ca diaristă, Simona Lahovary dovedeşte multă pasiune, mai ales că statutul social şi oportunitatea de a se învârti în cercul familiei regale o viaţă întreagă au ajutat-o din plin. Ea se <mişcă> la fel de uşor în lumea românească şi în societatea europeană, pe care o scrutează cu ochi la fel de critic, uzând de ascendenţa nobilă şi de stăpânirea celor trei limbi de circulaţie, care au fost şi au rămas până astăzi: franceza, engleza şi germana.

Pagini de jurnal este o lectură-drog, pentru căutătorii de <recuperări> istorice şi memorialistice ale lumii percepute de mulţi dintre noi ca un Eldorado de marcă autohtonă – România dintre cele două războaie mondiale”.

Simona Lahovary – Pagini de jurnal Vol. I (1923 – 1930). Traducere din limba franceză, prefaţă şi note de Georgeta Filitti. Editura Corint. Colecţia Istorie cu blazon.