O carte pe zi: „Păr auriu ca porumbul, ochi cenuşii”, de Sjón

Sigurjón Birgir Sigurðsson, cunoscut sub pseudonimul Sjón, este un scriitor islandez născut în 1962. A început să scrie la 15 ani, a publicat mai multe volume de poeme, iar începând din 1987 romane şi literatură pentru copii. A primit mai multe premii şi locuieşte la Londra.

Romanul pe care îl semnalăm astăzi spune povestea lui Gunnar Kampen, un bărbat din Reykjavík care-şi petrece copilăria şi tinereţea sub semnul svasticii şi al cultului rasei germanice şi care moare la 24 de ani, în primul capitol al cărţii, într-un compartiment de tren la Londra, în drum spre prima întâlnire a unei reţele naziste internaţionale. Unul dintre poliţiştii care anchetează cazul notează într-o agendă: „Păr auriu ca porumbul, ochi cenuşii.” Urmează povestea, cronologic, în falshbeckuri. Sjón, scriu criticii cunoscători, a introdus în poveste detalii din istoria familiei sale. Bunicul scriitorului a trăit în Germania şi, întors în Islanda, a fost condamnat pentru trădare.

Scriu editorii: „Detaliul istoric dublează fantezia şarmantă cu care Sjón şi-a obişnuit cititorii, arătând că inocenţa naţiunii insulare e o iluzie şi că Răul – antisemitismul, naţionalismul, totalitarismele de orice fel – nu exclude prietenia, iubirea sau solidaritatea, ci dimpotrivă, se ascunde mai bine în spatele lor”.

„Un studiu cutremurător despre un islandez care aderă la ideologia supremaţiei rasei albe. O poveste care poate însoţi cu folos lectura operelor antifasciste ale lui Arendt sau Sartre” (Publishers Weekly).

„Povestea lui Sjón, bazată pe cercetările făcute asupra unui grup de neonazişti care a existat cu adevărat în Islanda, rezonează cu preocupările recente privitoare la recrudescenţa fascismului. Principalul mesaj e că majoritatea naziştilor erau oameni ca noi, «normali până la banalitate», şi că acţiunile lor aveau la bază afecte universale ca nevoia de apartenenţă. Acest mesaj funcţionează, evident, şi ca atenţionare”. (The New York Times)

Sjón – Păr auriu ca porumbul, ochi cenuşii. Traducere din limba islandeză şi note de Ovio Olaru. Editura Polirom. 151 pag.