O carte pe zi: „Pasiune simplă/ Confesiunea adolescentei” de Annie Ernaux

„Un monument închinat pasiunilor care sfidează orice explicaţie simplă." The New York Times Book Review

Annie Ernaux a primit anul trecut Premiul Nobel pentru literatură, „pentru curajul şi acuitatea clinică cu care dezvăluie rădăcinile, înstrăinările şi constrângerile colective ale memoriei personale”.

Născută Duchesne, în 1940, în Normandia, şi-a publicat primul roman în 1974, iar întrega sa operă literară este în esenţă autobiografică. A fost onorată cu mai multe premii improtante – Renaudot, Prix de la langue francaise, Marguerite Yourcenar ş.a.

În 2016, a publicat o altă carte autobiografică, Mémoire de fille, în care tratează primele experienţe sexuale, în vara anului 1958 şi gustul lor pe tot parcursul vieţii. Ea scrie despre „amintirea ruşinii”.

Povestea din „Confesiunea adolescentei”, din cartea pe care o semnalăm astăzi e o reluare a subiectului.

În 2000 a publicat „Evenimentul”, în care rememorează anii de studenţie când viaţa ei ia o turnură dramatică după ce rămâne însărcinată: are de ales între a face un avort ilegal în Franţa anilor ’60 şi a-şi continua studiile sau a păstra copilul ca tânără mamă singură şi a renunţa la facultate şi la cariera de scriitoare. După acest roman a fost făcut un film, rolul lui Ernaux fiind interpretat de tânăra actriţă franceză de origine română Anamaria Vartolomei (filmul a câştigat şi Leul de Aur la Veneţia în 2021).

Până la acest moment, scrierile lui Annie Ernaux n-au fost accesibile în româneşte, aceasta este prima traducere. Dar aflăm că aceeaşi editură Pandora M, în cadrul colecţiei „Anansi. World Fiction”, pregăteşte un nou roman de Annie Ernaux.

Scriu editorii:

„Anulând graniţele dintre ficţiune şi memorialistică, naratoarea anonimă din Pasiune simplă documentează reacţiile, dorinţele, umilinţele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană ce-i iese în cale îi prilejuieşte o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferenţă glacială. Nu există cale de mijloc, aşa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din faţa acestei pasiuni mistuitoare.

În Confesiunea adolescentei, naratoarea readuce la viaţă vara anului 1958, când s-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s-o uite şi să-şi continue viaţa ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea îşi dă seama că s-ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă şi dureroasă a identităţii ei de scriitoare.”

„Succesul nu înseamnă mai nimic pentru mine. Nu are aproape nicio influenţă asupra a ceea ce fac sau asupra felului în care mă privesc pe mine însămi. Trăiesc pentru a scrie. Mare parte a timpului scriu aici, în casa mea. Câteodată mă întreb dacă nu cumva am ratat ceva subordonând totul scrisului. Dar poate acesta e motivul pentru care mă aflu aici." Annie Ernaux

Annie Ernaux - Pasiune simplă/ Confesiunea adolescentei. Traducere di limba franceză de Mădălina Ghiu şi Vasile Zincenco. Editura Pandora M, 207 pag.