O carte pe zi: „Poliţia Memoriei” de Yoko Ogawa

Scriu editorii: „Încă de la primele rânduri, cititorul este pus în gardă că pe insulă ceva nu este în regulă. Pălărie, panglică, pasăre, trandafir... Rând pe rând, lucrurile încep să dispară. Şi, odată dispărute, încetează să mai aibă vreo semnificaţie în mintea locuitorilor. Ele urmează să fie arse, aruncate în râu sau predate Poliţiei Memoriei. În scurtă vreme, insula şi oamenii de pe ea vor uita complet de existenţa lor. Însă oricine se încumetă să păstreze un lucru declarat dispărut este în primejdie. În şi mai mare pericol este cel care încă îşi aminteşte de el, căci Poliţia Memoriei veghează din umbră ca nimeni să nu se abată de la legile amneziei colective. Aflând că editorul ei are memoria intactă, o tânără romancieră, încă traumatizată de moartea, cu mulţi ani în urmă, a mamei sale, se hotărăşte să-l ascundă.

Înscriindu-se între marile distopii, romanul dezvoltă, printre altele, o temă mereu actuală — puterea memoriei şi trauma pierderii ei. Poliţia Memoriei a apărut în Japonia în 1994, dar trecerea timpului nu a diminuat semnificaţia mesajului, dimpotrivă, l-a făcut şi mai relevant pentru zilele noastre”.

Romanul a fost tradus în 2019 în limba engleză, după care a fost câştigător al American Book Award 2020, finalist la premii prestigioase precum National Book Award 2019 şi International Booker Prize 2020, nominalizat la Best Translated Book Award 2020 şi World Fantasy Award 2020, s-a aflat vreme îndelungată în topul celor mai bune cărţi ale anului 2020.

Amazon Studio urmează să-l ecranizeze, cooptându-i în echipă pe Charlie Kaufman, deţinător al Oscarului pentru scenariu, şi pe regizoarea Reed Morano, cunoscută pentru serialul Povestea Slujitoarei.

O distopie uluitoare. Oamenii ard cărţile şi biblioteci întregi („dar nimeni nu poate şterge poveştile!”), iar curând ajung să-şi piardă părţi din trup – piciorul stâng, mâna dreaptă, „toate au dispărut rând pe rând şi, în cele din urmă, nu mi-a mai rămas decât vocea”, cuvintele („într-un roman, mult mai importantă este profunzimea tainică a cuvintelor”). „Fiecare cuvânt pe care l-ai scris va continua să existe ca amintire, aici, în inima mea, deci nu va dispărea”.

„O capodoperă ce poate fi citită ca fabulă, alegorie, avertisment sau revelaţie, Poliţia Memoriei este o carte care ne face să vedem lumea diferit, conştientizând faptul că momentele de înţelegere şi de linişte sufletească sunt efemere. Este un roman politic şi plin de umanism, cu idei devoalate subtil, în paginile căruia nu vom găsi promisiuni deşarte, ci plăsmuirea unei viziuni curajoase, construită cu multă răbdare”, The Guardian.

Yoko Ogawa – Poliţia Memoriei. Traducere de Raluca Nicolae. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 288 pag.