O carte pe zi: „Povestea Ástei” de Jón Kalman Stefánsson

Un roman construit ca un puzzle gigantic, neliniar, în care cititorul trebuie să-şi stăpânească atenţia constant.

Acţiunea începe în anii 50 ai secolului trecut, la Reykjavik, capitala Islandei, când Sigvaldi şi Helga decid să-şi numească a doua fiică abia concepută Ásta. Ást în islandeză înseamnă iubire. Un deceniu şi mai bine mai târziu, Sigvaldi, zugrav de meserie, cade de pe o schelă, pe când zugrăvea faţada unei clădiri şi, înainte să moară, rememorează scena din viaţa sa şi a altora apropiaţi, generaţia Ástei şi a lui Josef, care, ca şi părinţii lor, au căutat fericirea. Cititorul află, în timp ce Sigvaldi zace pe asfalt, privind cerul senin, înaintea morţii, despre viaţa sa cu prima soţie, Helga, o femeie excesivă, care îşi va abandona soţul şi cele două fetiţe; despre viaţa cu a doua soţie, Sigrid; despre întâlnirile amoroase ori amicale ale Ástei, o fată care duce o viaţă haotică, relaţiile acesteia cu părinţii şi doica, munca sa ca femeie, azi. Şi încă altele.

Un superb roman liric, semnat de Jón Kalman Stefánsson, scriitor născut în 1963, cu un succes enorm, îndeosebi în Franţa. Un roman care vorbeşte despre dragostea de tată, îşi poartă cititorul prim mai multe epoci, medii şi chiar ţări.

O carte care vorbeşte despre importanţa şi imposibilitatea iubirii.

Scriu editorii: „Reykjavík, anii 1950. Într-un apartament mic de la subsol, Sigvaldi şi Helga se abandonează pasiunii lor arzătoare şi-şi numesc a doua fiică Ásta. Ásta ca o eroină a literaturii islandeze. Ásta pentru că ást înseamnă „iubire” şi ea va creşte înconjurată de iubire. Cincisprezece ani mai târziu, Ásta descoperă sentimentul al cărui nume îl poartă la o fermă izolată din Fiordurile de Vest, unde este trimisă după ce-i sparge nasul unui coleg de clasă. Îl învaţă din povestea tulburătoare a unui bărbat şi a unei femei uniţi de singurătate şi de greutăţile vieţii la ţară. Îl simte ea însăşi pentru Jósef, băiatul cu ochi frumoşi şi nume din Biblie care citeşte poezie şi visează la tărâmul însorit al Barcelonei. Însă fericirea e poate doar în cer, şi cerul e departe de străzile din Reykjavík, se gândeşte Sigvaldi acum, după treizeci de ani, prăbuşit de pe o scară pe trotuarul din Stavanger, lângă femeia asta stranie care s-a oprit să-l vegheze şi-i ascultă povestea. O poveste despre dragoste şi nostalgie. Despre Islanda, poezie şi dorinţa de-a cunoaşte lumea. Despre viaţă şi moarte. Şi Ásta. Îmbinând crâmpeie din viaţa a trei generaţii într-un mozaic de întuneric şi lumină, Povestea Ástei e o saga lirică şi senzuală despre promisiuni neîmplinite şi perpetua căutare a fericirii, în care vocile personajelor răsună întrepătrunse într-o auroră boreală a memoriei”.

„O carte vulcanică ce îmbrăţişează decenii întregi... Pentru a savura din plin călătoria fantastică prin timp, spaţiu şi sufletele oamenilor, cititorul trebuie să accepte să se piardă în acest vârtej care sfidează recea liniaritate cronologică… Un mare roman, atât de plin de viaţă, încât nu pare a fi doar unul”. (La Croix)

„Nimeni pe lumea asta nu mai scrie atât de poetic şi de efervescent despre frumuseţea şi misterul existenţei umane ca Jón Kalman Stefánsson!” (Radioeins)

Jón Kalman Stefánsson - Povestea Ástei. Traducere din limba franceză şi note de Magda Răduţă. Editura Polirom. 453 pag.