O carte pe zi: „Povestea casei mele” de Köllö Miklós

„Casa mea nici astăzi nu este terminată, observ felul în care trăim în ea, detaliile finale configurându-se treptat, în funcţie de utilizare, cu paşi mici. Dacă ceva n-a ieşit bine, se remediază în timp, se poate renunţa la acel ceva şi se poate merge mai departe prin dezvoltare organică.

Soţia mea a fost suficient de răbdătoare pentru acest experiment.

Toamna e aspră la mijloc de octombrie: spre seară aprind focul în şemineu. Lumina flăcărilor dansează pe pereţi, un dans pe care îl privesc din patul adus ca zestre în această casă de bunica mea, în anul 1928. Patul stă tot acolo unde a stat pe când trăiau, doar casa... şi lumea... s-au transformat puţin în jurul lui.

Casa are o poveste lungă cât procesul în urma căruia am luat decizia de a o alege drept cămin pentru noi. În cinci¬sprezece ani, am realizat că nu pot face altfel: nicăieri altun¬deva nu înţeleg cu atâta profunzime peisajul. în ce mă pri¬veşte, istoria noastră stă scrisă în peisaj. Şi îmi încep casa din această perspectivă.”

Cu aproape aceste cuvinte îşi începe povestea casei sale arhitectul Köllö Miklós, o carte care vorbeşte nu numai despre ăpatriimoniu, ci şi despre ecologie.

Köllö Miklós a absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (1996), apoi a urmat studii aprofundate în urbanism şi cursuri postuniversitare în domeniul protecţiei patrimoniului construit, la Universitatea Babeş-Bolyai / Facultatea de Istorie împreună cu Fundaţia Transylvania Trust. Este doctorand la UAUIM Bucureşti, cu o temă privind peisajul cultural, urbanismul istoric, arhitectura tradiţională. Este expert MCC in restaurare, urbanism istoric, şi este specialist atestat MC pentru domeniul cercetare, inventariere monumente, studii istorice. Este membru al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice. Este autorul Ghidului de arhitectură pentru încadrarea în specificul rural din mediul rural - zona Secuime. A fost architect-şef al oraşului Gheorgheni.

În 2010, a fost distins cu premiul Tarisznyás al Muzeului din Gheorgheni (pentru sprijinirea morală, intelectuală şi profesională a muzeului) si cu premiul Kájoni János al judeţului Harghita, pentru cultură şi arte, în 2018 eforturile lui de mai bine de un deceniu, în vederea salvării patrimoniului construit din zona secuimii a primit premiul Orbán Balázs. În 2020, a fost distins cu premiul secţiunii de arhitectură al Academei de Arte din Ungaria, şi a devenit membru al acestei academii.

Văzând deterioarea masivă a monumentelor istorice din ultima perioadă, Köllő Miklós s-a orientat spre conservarea valorilor culturale, în activitatea sa combinând elemente tradiţionale şi tehnici moderne de arhitectură şi preferând soluţii ecologice.

„M-a frământat propria mea casă: cum se poate regândi o casă veche, cum poate fi adaptată nevoilor de astăzi, cum poate fi armonizată cu imaginea localităţii? În final, după numeroase soluţii teoretice am privit (din nou) în jurul meu. Am studiat evoluţia formei şi unghiului de înclinare al aco-perişurilor, modalitatea de extindere a caselor, de-a lungul şi de-a latul. Am observat că poarta secuiască acoperă multe, chiar şi o extindere, încât aceasta abia dacă se observă în imaginea străzii. Astăzi au dispărut. în mare parte, pomii din faţa caselor. Dacă nu vreau poartă secuiască, pomii aleşi în mod corespunzător pot acoperi multe, poate chiar mai multe decât poarta, şi oferă şi alte avantaje: vara pomii ţin umbră, iarna permit razelor de soare sa pătrundă în casă, dizolvând, in acelaşi timp, masa extinderii.”

Construindu-şi propria casă, de fapt modernizând o casă veche, a bunicii, arhitectul Köllő Miklós, adept al arhitecturii populare şi al mediului rural tradiţional, declară: „Trebuie să gestionăm cu inteligenţă arhetipurile oferite de loc, apelând la un set modest de instrumente, din punct de vedere estetic, pe care le poate accepta şi aplica oricine. Trebuie profitat de resursele umane în mod just şi trebuie examinată aplicabilitatea sistemelor structurale existente.”

Köllö Miklós – Povestea casei mele. Arhitectură regională contemporană. Traducere din limba maghiară de Bara Hajnal. Editura Ciumani