O carte pe zi: „Prietena mea Natalia” de Laura Lindstedt

Finlandeza Laura Lindstedt, născută în 1976, a studiat literatura, filozofia, limba franceză, istoria artei şi semiotica la Universitatea din Helsinki, de unde a obţinut doctoratul cu o teză despre scriitoarea Nathalie Sarraute. A publicat mai multe romane, pentru care a fost premiată şi este numită de presă „steaua rock“ a literaturii finlandeze. Este pentru prima oară tradusă în limba română cu romanul smenalat astăzi, provocator şi dezinhibat despre sexualitatea exacerbată a unei tinere, care – printr-un discurs intermitent – aminteşte uneori de Anais Nin din Incest.

Scriu editorii: „Natalia se gândeşte întruna la sex, însă, în timpul partidelor sale amoroase, mintea îi e mereu în altă parte. Niciunul dintre numeroşii săi parteneri nu-i oferă satisfacţie, cu atât mai puţin nu reuşeşte să-i alunge neliniştile. Povestea ei, spusă de psihoterapeutul cu care se întâlneşte săptămânal, dar care e un personaj atât de misterios, încât nu-i aflăm nici măcar genul, apelează la filozofie, artă şi literatură, pe de-o parte, iar pe de alta, la descoperirile sexuale din copilărie şi punerea în scenă a experienţelor erotice de mai târziu. În timpul şedinţelor de terapie, ambii sunt complet absorbiţi într-un uimitor duel intelectual, până când graniţa mereu schimbătoare, mereu fragilă dintre psihoterapeut şi pacientă, dintre realitate şi ficţiune aproape că dispare.”

Prin urmare, nu numai un roman îndrăzneţ, dar şi plin de mistere. Naratorul romanului pare să fie psihoterapeutul – dar nu este sigur, poate şi şi pacienta sa; psihoterapeutul poate fi şi bărbat, şi femeie - şi în funcţie de cum îl percepe, cititorul îşi poate schimba imaginea, înţelegerea în timpul lecturii; exerciţiile pe care i le sugerează clientei sale pentru dialogul terapeutic creează aşteptare. Natalia ştie în teorie ce înseamnă o viaţă sexuală sănătoasă şi o relaţie sănătoasă cu un partener, în practică ea distruge totul, mereu şi mereu. Chiar spunerea poveştii, a celor prin care a trecut, devine un act de seducţie. ”Pentru mine, spunea autoarea într-un interviu, Natalia reprezintă puterea feminină care rezistă forţelor recuperatoare ale interpretării.”

Cel care deţine cuvintele deţine puterea, pare să fie în paralel sensul scrierii.

„Când Natalia îşi notează exerciţiile la sfârşitul şedinţelor, se dezbracă complet de rolul de pacient sau obiect al studiului. Acum ea este autoarea propriei poveşti, iar ceea ce urmează este un vârtej filozofic şi feminist, care zdruncină definitiv tot soiul de stereotipuri.“ — De Standaard.

„Forţa romanului Laurei Lindstedt vine din totala fluiditate cu care, capitol după capitol, este desfiinţată fiecare graniţă. (...) Urmărind cu minuţie parcursul literar şi artistic cu ajutorul căruia terapeutul speră să o poată conduce pe Natalia către ea însăşi, se ajunge până la urma la rătăcirea printr-un labirint de oglinzi în care imaginaţia devine realitate şi realitatea imaginaţie. — Il Libraio

Laura Lindstedt – Prietena mea Natalia. Traducere din finlandeză de Sigrid Crăsnean. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 263 pag.