O carte pe zi: „Rădăcini la jumătate. Treizeci de ani de imigraţie românească in Italia”

Anul trecut a fost lansată în Italia şi România (la Cluj Napoca) şi recent, în timpul Salonului Internaţional de Carte Torino, şi la Torino, în prezenţa ambasadoarei României la Roma, E.S. Gabriela Dancău, şi a doamnei Ioana Gheorghiaş, consulul general al României la Torino, cartea pe care o semnalăm astăzi, o ediţie bilingvă extrem de interesantă despre imigraţia românească din Italia. Cartea apare la mai bine de zece ani de la publicarea volumului „România. Imigraţie şi muncă în Italia”(Roma, 2008), urmat de „Românii din Italia între refuz şi acceptare” (Roma, 2010), publicaţii realizate de IDOS pentru Caritas Italiana, care au contribuit în mod semnificativ la contracararea panicii şi a prejudecăţilor cu privire la români. O carte absolut necesară oricui se ocupă de relaţiile româno- italiene.

Românii din Italia, puţin sub 10.000 la recensământul din 1991, au ajuns la cifra de aproape 1,2 milioane de prezenţe în 2018 şi alcătuiesc acum cea mai numeroasă comunitate străină de pe cuprinsul Peninsulei, cu 1.076.412 prezenţe, echivalentul a 20,8% din totalul străinilor.

Volumul de fată este prefatat chiar de Paolo De Nardis, preşedintele Institutului de Studii Politice „S. Pio V”, institu care s-a ocupat de acest studiu.

Cităm:

„Acest volum, prin contribuţiile multidisciplinare pe care le propune, încearcă să conden¬seze multiplele faţete a 30 de ani de experienţă migratorie românească în Italia.

Prima secţiune, cu tema <<Cercetării privind românii din Italia>> începe cu un excurs isto¬ric asupra migraţiilor din România, urmat de o analiză a datelor despre cum s-au articulat structural, temporal şi geografic, prezenţele româneşti în spaţiul italian. În continuare, se acordă un spaţiu amplu temei integrării comunităţii româneşti prin investigaţii specifice, care s-au concentrat pe participarea diferitelor componente ale diasporei, în studiile lor, autorii aprofundează elementele structurale ale integrării, precum munca şi antreprenoriatul, alături de alţi factori de natură socio-culturală, cu o atenţie iparte în ceea ce priveşte tematica de gen. tinerii şi viitorul celei de a doua generaţii de români în Italia. în ansamblu, conţinutul acestei secţiuni restituie povestea succeselor şi a greutăţilor, a luminilor şi umbrelor trăite de comunitatea românească în procesul de incluziune în societatea italiană.

Contribuţiile părţii a doua a volumului se focalizează pe aspectele transnaţionale ale diasporei, cu scopul de a-i evidenţia rolul şi efectele pe care le produce în cele două ţări. Autorii chestionează legăturile comunităţii emigrate cu ţara mamă, modul în care este structurată participarea la viaţa politică în Italia şi în România şi nivelul de implicare în societatea civilă, impactul diasporei în România se verifică pe mai multe fronturi, de la orientarea votului în regi utile de origine la dezvoltară a noi forme de antreprenoriat, până la circulaţia know how- ulu;. nivelul mai intim, familial, al realităţilor, este incontestabil că plecarea din România a unei părţi atât de consistente de populaţie generează costuri grele pe plan uman, mai ales în cazul in care emigrează numai o parte a nucleului familiei. Aceste reflecţii arată cât este de importantă implicarea instituţiilor, în vederea dezvoltării de noi strategii în direcţia bunăstării şi a participării la viaţa publică, astfel încât asemenea costuri să nu se răsfrângă exclusiv asupra migranţilor, a familiilor lor şi a comunităţilor de baştină.

Cea de a treia secţiune tratează tema întâlnirii dintre culturi, confesiuni şi limbi diferite, precum şi legăturile dintre România şi Italia, care deţin peste 30 de ani de experienţă migra¬tori. După cum o arată unele articole, procesul de integrare s-a tradus în forme variate de contaminare lingvistică şi se reflectă în literatura migraţiilor, dezvoltată mai ales în cadrul com¬ponentei feminine a comunităţii româneşti”.

Complexita¬tea identitarâ a celei de a doua generaţii, faptul de a se simţi „jumătate-jumătate" şi de a se raporta sub aspect socio-cultural la două rădăcini, reprezintă o valoare adăugată în societatea globalizată actuală, una în care viitorul lor va fi greu de conceput numai în orizontul limitat dintre Italia şi România.

Majoritatea românilor intervievaţi au declarat că se simt mai degrabă „cetăţeni europeni”. Probabilitatea de a se declara „europeni”, mai degrabă decât „imigrant român” sau „român stabilit temporar în Italia” sau „(viitor) cetăţean italian”, creşte direct proporţional cu nivelul de studii şi cu timpul petrecut în Peninsulă.

Miruna Căjvăneanu, Benedetto Coccia şi Antonio Ricci (coordonatori) - Rădăcini la jumătate. Treizeci de ani de imigraţie românească in Italia/ Radici a metá. Trent’anni di immigrazione romena in Italia. Editiţie biligvă română/italiană. Prefaţă de Paolo De Nardis, preşedintele Institutului de Studii Politice „S. Pio V”. Institutul de Studii Politice „S.Pio V”, Centrul de Studii şi Cercetări IDOS. 384 pag.