O carte pe zi: „Război pe băncuţa dintre blocuri. Roman pamflet din anul Centenar”, de Călin Hentea

Prin 2011, dacă nu mă înşel, Călin Hentea, unul dintre colaboratorii permanenţi şi uşor incomozi ai „Ziarului de Duminică” pe care îl păstoream, avea o rubrică în care a publicat un articol intitulat „Pe băncuţa de la scara blocului”. „Băncuţa de la scara blocului a devenit – scria el -, pentru mulţi, unica şansă de socializare ieftină şi comodă, locul comun de refugiu imediat din singurătatea apartamentului termopanat sau nu, dar supraîncins de plictiseală. Pentru prea mulţi bucureşteni concentraţi în cartiere de blocuri, parcurile cele mari şi frumoase sunt prea departe sau prea străine, ori prea incomod de frecventat, aşa din scurt, doar în papuci şi în cursul săptămânii. În plus, nici nu vezi pe nimeni cunoscut. Deşi se bucură permanent, vara şi toamna, de o aglomeraţie masculină ce sfidează nonşalant criza şi goana după supravieţuire, terasele - multe sau puţine - improvizate printre blocuri şi coşmelii nu pot reprezenta o opţiune pentru gustul şi nevoile multor altora. Şi atunci, rămâne băncuţa din faţa blocului.”

Aproape un deceniu mai târziu, Călin Hentea reia ideea, dar scrie nu un articol, ci un întreg roman, căruia îi spune roman-pamflet.

Ce e un roman-pamflet? În mod cert un roman cu carcter de pamflet, o specie literarăcu caracter satiric care depăşeşte amploarea sau virulenţa unui simplu pamflet. Unii spun că Lion Feuchtwanger ar fi abordat genul încă înainte de al doilea război mondial. La noi, nu prea ştiu autori care să se fi remarcat prin asemenea scrieri. Poate Cristina Nemerovschi cu romanul “Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes”, apărut în urmă cu câţiva ani la Editura Herg Benet, o satiră extrem de dură la adresa lumii literare româneşti. (Un roman în care autoarea făcea „nemilos băşcălie de tot ce este putred în lumea literară românească: de la critici literari la premiile date la plesneală, de la instituţii care ar trebui să servească scriitorului, dar care devin o cloacă de corupţi de toate felurile, la stiluri de scris prăfuite şi ridicole.- Alexandru Petria)

Cine e Călin Hentea? Pentru cei, sigur foarte puţini, care nu-l ştiu, s-a născut la Braşov, în 1958, are studii politehnice, a devenit ofiţer MapN, este doctor Magna cum Laudae în ştiinţe militare, cu o teză despre propagandă şi operaţii informaţionale, a lucrat în Secţia PSYOPS din Statul Major General, participând la misiuni internaţionale în Albania, Kosovo, Afganistan, este colonel şi a trecut în rezervă în anul 2008. A scris şi scrie enorm şi este de departe cel mai avizat în istoria propagandei, publicând mai multe volume pe această temă.

Cartea lui Călin Hentea are în centru întreaga politică românească. E ilustrat cu colaje, desene şi fotografii semnate tot de el (din păcate, fiind numai alb-negru, ilustraţiile pierd foarte mult). Totul extrem de actual:
„Se făcea că ţara se topea, alene, sub puterea a doi vrăjitori: un şmecher de Teleorman, pe nume Hamsterică Dedişor şi un fante de Apaca, nu degeaba poreclit Eternul Ginerică. Cum au ajuns cei doi să aburească un popor întreg (mă rog, nu chiar tot poporul, ci doar o majoritate mai disciplinată electoral) este o poveste ce se pierde în negura deceniilor post-decembriste. Cert este că cei ce nu aveau altă treabă (de exemplu, să tragă zi-lumină la job, să conducă o afacere sau să se bucure de micile plăceri ale vieţii) se împărţiseră în două tabere ireconciliabile: pro şi contra celor doi.”

Aşadar este o carte despre viaţa românilor. „Nu am pretenţia unei prefecte neutralităţi şi echidistanţe politice” spune Hentea, „cum nici presonajele mele nu suferă de pre amultă principialitate sau obiectivitate: sunt aşa cum le-am putea întâlni fiecare dintre noi, pe stradă, la serviciu sau pe băncuţa dintre blocuri.” Protagoniştii se numesc şi Ion şi Gheorghe şi dsicută despre absolkut tot ce se întâmplă în jurl lor, fără teamă, fără menajamente. Aproape cu cruzime.

„Niciunul dintre subiectele războite cu năduf pe băncuţa-agora-dintre-blocuri nu a fost inventat şi nu ţine de vreo utopie (din păcate, unele seamănă a distopie), toate fiind culese din ştirile anilor 2017-2018. În fond, între coperţile acestei pseudo-cronici dulci-amare a anului Centenar se află o colecţie de gânduri neretuşate ale unor români obişnuiţi, dintr-un cartier bucureştean. Băncuţa de pe aleea scării, blocul, la fel ca pensionarii sau politicienii (porecliţi după caracterul şi faptele lor) sunt doar personajele emblematice ale acestui pamflet politic.”

Şi mai departe: „Nu-mi fac nicio iluzie despre cât de puţini, mult prea puţini dintre cei ce au serbat cu mici, bere şi aplauze prelungite Centenarul României, vor ceti această carte. Poate că şi mai puţini vor fi acei români care vor simţi durerea, exasperarea, dezolarea din spatele acestor rânduri, fotografii şi colaje. În niciun caz nu vor fi dintre cei 42% adolescenţi români şi restul adulţi cu drept de vot, analfabeţi totali sau doar funcţionali. Poreclele inventate pentru personajele politice, partide sau instituţii de presă sunt intenţionat uşor descifrabile, recognoscibilitatea lor fiind doar unul din ingredientele menite să facă comestibil un produs esenţialmente amar.”

Deşi sunteţi agasaţi zi de zi de ştiri monstruoase, poate aveţi totuşi puterea sau măcar curiozitatea să deschideţi şi această carte. Parcă e nevoie şi de asemenea cărţi.

Călin Hentea - "Război pe băncuţa dintre blocuri. Roman pamflet din anul Centenar". Editura Berg. 270 pag.