O carte pe zi: „Recurs la trecut (jurnal sucit)” de Ioana Bena

„Spovedania Ioanei Bena se petrece într-o casă cu patru camere. Intri prin artere şi ieşi prin vene. Jurnal al căutării, monografie a sufletului, aşezată <în modul cel mai simplu cu putinţă>, întru răspunsuri: <Fericirea nu a devenit irecognoscibilă. Şi-am confundat-o şi n-am mai ştiut s-o căutăm.> Noi, izbăviţii.” (editura)

În mod cert, a apărut o nouă scriitoare între noi: Ioana Bena. S-a născut la Deva, în1967.

Preluăm informaţiile oferite cu generozitate de editura care i-a publicat această carte: A fost şefă de promoţie a Facultăţii de Fizică a Universităţii „Alexandru loan Cuza" din laşi, apoi asistent la Catedra de Fizic Teoretică (1992-1996). Beneficiara mai multe burse doctorale, cele mai importante la Universitatea Paris XI (DEA), Universitatea Liberă din Bruxelles şi Universitatea din Hasselt (Belgia) cu proiecte în grupurile de cercetare ale profesorilor llya Prigogine (Premiu Nobel) şi Grégoire Nicolis, în 2001 a obţinut doctorate Magna Cum Laudae. A ocupat posturi universitare postdoctorale la Facultăţile de Fizică ale Universităţilor din Hasselt, Barcelona şi Geneva (2001-2008). Între 2008 şi 2013 a lucrat ca analist financiar şi risk manager la Fondul Federal Elveţian de Pensii din Genev, după care a lucrat ca freelancer - cercetare ştiinţifică, analiză financiară, traducere.

În prezent, este traducător literar din/în engleză franceză, spaniolă, în principal pentru Editura Corint. (A tradus mai multe romane fantasy şi romance apreciate).

Recurs la trecut (jurnal sucit) este romanul ei de debut.

Alina Bâltâc o prezintă în felul acesta: „O grădină cu un cireş falnic şi tufe de rozmarin, călcată de pasul mărunt, dar tenace al gângăniilor. O casă bătrânească. O femeie şi un pisic cu nume de trubadur povestesc câte-n lună şi în stele. Ea, despre oameni care au plecat, dar care, de fapt, nu au părăsit-o niciodată, despre o carte care i s-a lipit nu doar de degete, ci şi de suflet, despre o Veneţie magică, devorată în două zile şi o noapte, despre un Paris nebănuit de dezamăgitor, dar şi despre o iubire ca un vis. Motanul ascultă, mustăceşte, aprobă sau, dimpotrivă, contestă, pune întrebări, cere lămuriri, iar când tristeţea e prea grea, mai face o ghiduşie. Cuvintele se rostogolesc înainte şi înapoi domol, măsurat, dulce, iar trecutul, oricât de dureros, îşi mai îmblânzeşte îmbrăţişarea. O carte care te tulbură şi te alină, te face să lăcrimezi şi îţi oblojeşte sufletul, pentru ca, în final, să te ajute să-ţi recapeţi încrederea în bine, frumos şi firesc! O poveste de viaţă la finalul căreia ajungi să tânjeşti după liniştea pe care o simţi doar atunci când îţi cunoşti inima şi ai căzut la pace cu trecutul.”

O carte foarte bine scrisă, surprinzătoare la fiecare pagină, plină de nerv şi de simţire, cu trimiteri culturale subtile, care te ajută să ieşi din „închisoarea gândurilor”.

Ioana Bena – Recurs la trecut (jurnal sucit). Editura Lebăda neagră. 141 pag.