O carte pe zi: „Schimbările climatice. Un ghid (aproape) incorect politic”, de Constantin Crânganu

S-a scris şi se scrie enorm despre schimbările climatice, un subiect fierbinte în ultimii ani. Profesorul Constantin Crânganu adaugă şirului lung de titluri pe cel de faţă, pornind de la cele mai recente studii. Constantin Crânganu este profesor de geofizică şi hidrogeologie la Graduate Center şi Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligenţă artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 şi 1993 a fost asistent şi lector la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câştigătorul primului concurs naţional din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită de Congresul SUA. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcţie de cercetare: implementarea metodelor de inteligenţă artificială în studiile de petrofizică şi hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 şi a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. A publicat mult, inclusiv în România. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanţă foarte rară) şi a desfăşurat activităţi de cercetare la fosta sa Universitate din Iaşi.

Despre cartea pe care o semnalăm astăzi e cel mai nimerit să-l lăsăm pe profesor s-o prezinte:

„Cartea de faţă este construită pe baza actualizării şi modificării articolelor pe care le-am publicat iniţial pe platforma Contributors.ro între 2015 şi 2019. O parte din aceste articole au fost anterior publicate în cartea mea Maşina de răsucit idei incomode Eseuri (aproape) incorecte politic, Ed. Integral, 376 p.

Cred că oamenii – o specie tranzitorie, relativ nouă, de trestii gânditoare –îşi au un loc bine marcat în angrenajul sinergetic al celor cinci „roţi dinţate” care mişcă permanent, cu viteze şi intensităţi diferite, sistemul complex şi haotic numit climă: litosfera, hidrosfera, biosfera, criosfera şi atmosfera. De aceea, ştiinţa climatică (climatologia) nu este o disciplină per se. Este un domeniu multi-disciplinar de studii în care se regăsesc meteorologia, geologia, geofizica, astrofizica, paleontologia, botanica, zoologia, glaciologia, fizica atmosferei, oceanografia fizică, chimică şi biologică, ecologia şi cosmologia.

Cred că funcţiile fizice ale schimbărilor climatice şi, în consecinţă, ale parametrilor meteorologici locali, se schimbă (într-o mare măsură) datorită influenţei unei compoziţii variabile a atmosferei, controlate de schimbări dinamice aleatorii, incluzând emisiile antropogene de gaze cu efect de seră, creşterea explozivă a populaţiei, schimbările de utilizare a terenurilor, poluarea cu aerosoli ş.a. Toţi aceşti factori contribuie la schimbările climatice regionale şi globale, care se suprapun şi agravează schimbările şi variabilitatea climatică provocate de cauze naturale.

Cred că riscurile induse de schimbările climatice trebuie considerate cu seriozitate şi responsabilitate. Situaţia omenirii va fi mult mai bună dacă vom reuşi să minimalizăm aceste riscuri prin reducerea vulnerabilităţii celor expuşi la aceste riscuri şi prin minimalizarea viitoarelor schimbări ale compoziţiei atmosferei.

Cred că modul în care aceste obiective au fost prezentate – în special prin Protocolul Kyoto, rapoartele IPCC (International Panel on Climate Change) sau ultimul Acord Climatic de la Paris – nu este singura cale pentru a le îndeplini. Nici nu cred că este cea mai bună abordare. Mă deranjează faptul că schimbările climatice sunt prezentate în mass media folosind limbajul unor catastrofe sau pericole iminente, ca şi cum ar fi „cea mai mare problemă cu care se confruntă omenirea”, mai mare decât oricare alta.

Cred că astfel de raportări mediatice sustrag atenţia opiniei publice de la ceea ce ştiinţele enumerate mai sus ne informează credibil şi diminuează multe alte modalităţi de gândire, simţire şi cunoaştere despre climă, care sunt elemente esenţiale în luarea deciziilor personale şi colective.

Cred că avem nevoie să abordăm schimbările climatice ca pe o idee imaginativă, o idee pe care să o dezvoltăm şi s-o folosim ca să ne îndeplinească diferite sarcini. Şi, întrucât ideea schimbărilor climatice este aşa de plastică, o vom putea distribui în multe roluri pentru proiectele noastre şi va putea servi multe din nevoile noastre psihologice, etice şi spirituale.”

Constantin Crânganu - Schimbările climatice. Un ghid (aproape) incorect politic. Ediţie îngrijită de Costel Postolache. Editura Integral. Colecţia Geosophia. 374 pag.