O carte pe zi: „Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară – un manifest”, de Ruxandra Cesereanu

„şopteşte-mi pe chat cum mai eşti în timp ce ţara se duce de râpă!/ îţi aminteşti cum Dumnezeu îl întreabă pe Hristos,/ într-una din evangheliile imposibile,/ dacă i-a vestit pe cei adormiţi?/ ţara e ca o jupuitură acum,/ dar dincolo de piele nu se mai vede carnea, ci un drapel găurit/ care miroase a vechi şi bătrân./ tu eşti captiv în oasele tale craniene/ iar ţara stă lângă noi ca un căţel părăsit./ depresia personală şi depresia de ţară sunt nişte azilante/ pe o bancă, în poarta casei, sub un cireş jerpelit,/ în vreme ce pe drum trec camioane şi autobuze prăfuite,/ pe geamurile lor un copil călător a scris cu arătătorul/ mami te iubesc tati mi-e dor de tine./ depresia de ţară se poate preschimba oricând în depresie personală,/ iar Mr. Hyde are o şapcă de proletar,/ arată ca un căpcăun cu buze din fibre de sticlă./ deci i-ai vestit pe cei adormiţi aşa cum scrie într-o evanghelie interzisă?/ sau ţara noastră e chiar substanţa/ din care somnul cleios îşi confecţionează notele muzicale?/ nu e nevoie de erotism ca să scrii o poezie patriotică,/ nici de conjuraţi cu facturi ori de spectatori indignaţi,/ nu e nevoie de armătură ca să dărâmi un zid de gelatină,/ când ţara e imperfectă şi casele pentru autişti se desfiinţează./ aşa îi şopteşte Hydess lui Mr. Hyde, lângă oasele craniene ale unui popor./ misionarii ne salută prin mailuri în numele lui Iisus,/ din toate colţurile pământului,/ ca să ne preschimbăm în slujitori vestiţi/ dacă izbutim să spargem puşculiţele din gânduri./ de după geam, ţara se vede uşoară ca fulgul în iarna cu miros de plăcintă.”

Într-o postare pe Youtube, Ruxandra Cesereanu (poetă, prozatoare, eseistă, conferenţiar la Catedra de literatură comparată a Facultăţii de Litere din Cluj) explică: Am încercat „să trimit un răvaş de nădejde legat de ţara mea, în care, pe lângă neliniştea, anxietatea, disperarea le simt în felul în care percept România de astăzi, să existe şi credinţa. O carte care e replica în versuri a romanului «Un singur cer deschis deasupra lor»(…) Am încercat să exorcizez viciile de ţară, defectele României, să mă eliberez pe mine şi pe alţii de ceea ce am numit depresia de ţară.”

În romanul amintit, luptători în munţi, deportaţi, deţinuţi politici, opozanţi, disidenţi, frontierişti, revoluţionari, dar şi lideri ai Securităţii, preşedinţi de stat, torţionari, delatori şi mulţi alţii – victime şi opresori –,trăiesc sub acelaşi cer, între 1945 şi 1991, limitele cronologice ale romanului frescă la care autoarea a lucrat vreme de un deceniu.

„Dacă manualele de istorie nu au cum să cuprindă şi să conţină toată istoria recentă a României – spune altundeva poeta -, lucrul acesta îl poate asuma un poem manifest de tip mozaic sau puzzle, care foloseşte, parţial, procedeul colajului şi metoda jam session. Cu istoria României nu te joci, mai ales cu latura ei tragică, dar poţi construi un poem flowe-power, cu inserturi de graffiti, cu cântece stradale, sloganuri, toate calchiate pe o pânză (de fond) liturgică.“

E ceea ce face Ruxandra Cesereanu în acest amplu poem, despre care s-a spus chiar că ar fi un fel de Nouă Rapsodie Română în care politicul e definit ca principal vinovat pentru degringolada în care se află Ţara. („În acest remarcabil poem «rapsodia română de-acum», în care se rotesc, însă, imagini emblematice ale Ţării dintotdeauna, <<rapsodia extremă şi fatală>>. O face cu forţă tulburătoare a disperării şi cu puterea biciuitoare a speranţei sale evanghelice, menită să-i trezească «pe cei adormiţi».” - Sanda Cordoş).

Un manifest şi o elegie pentru o epocă. „asta e rapsodia română de-acum,/ slujitori ai Domnului!/ şi iată cum depresia personală se face/ portal pentru depresia de ţară/ în vremurile în care femei oficiale se coafează/ ca nişte cratiţe,/ iar bărbaţii oficiali au încă miros de cal în gură”

Sau: „guvernul se caţără pe un alt guvern care/ se caţără pe un alt guvern,/ roşu galben şi dezastru,/ ruleta rusească, matrioşka, principiul dominoului tras la indigo”.

Nimic mai firesc decât răspândirea acestui manifest printre oameni. O spune chiar autoarea, într-un interviu cu Andra Rotaru, cum s-a întâmplat cu prima ediţie; „Poezia mea a fost în stradă, acolo, iar eu am fost onorată şi emoţionată că nişte oameni curajoşi din 10 august 2018 mi-au răsfoit cartea şi au avut-o cu ei în ziua aceea.”

Ruxandra Cesereanu - Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară. Un manifest. Ediţia a doua, adăugită. Editura Paralela 45. 72 pag.