O carte pe zi: „Sevraj” de Liviu Surugiu

Născut în 1969 la Roşiorii de Vede, Ligiu Surgiu n-a publicat multe volume, dar a început să scrie foarte devreme, povestiri ştiinţifico-fantastice cu deosebire, care i-au apărut prin reviste după 1995. A primit nu mai puţin de 14 premii pentru proza sa science fiction; patru dintre premii au fost în Franţa şi Statele Unite ale Americii.

Cu luni în urmă am semnalat în această rubrică un volum de povestiri, apărut, la aceeaşi editură Polirom, un amestec de realism şi fantastic. Subliniam atunci că două sunt chiar reprezentative: „Neostalgia”, un amestec de autobiografie şi nonficţiune, foarte dezinvolt şi captivant, şi „Fata de pe Drumul Mătăsii”, o istorie a lumii văzută/petrecut la începtul mileniului, în care se înşiruie, nu în ordine cronologică, toate descoperirle ultimului veac şi şi jumătate.

Acţiunea romanului pe care îl semnalăm azi (unul „noir” - şi autorul are o notă finală despre ce înţelege printr-un asemenea roman) se petrece în Bucureştii în care un detectiv particular se simte ca pe un platou de filmare. Adică – viaţă intensă de noapte, crime, corupţie („cât priveşte numărul cazurilor de corupţie, depăşeam Los Angelesul cu ochii închişi, mai ales că, spre deosebire de politicienii altor ţări, ai noştri nu ridicau pretenţii mari”). Un detectiv particular acceptă o misiune imposibilă, să fure nişte moaşte celebre, care par a fi ale unui extraterestru, un număr imens de indivizi vor să-l împiedice şi, surprinzător chiar pentru el, în desfăşurarea lucurilor intră în sevrej, adică se îndrăgosteşte iremediabil de comanditară. ”Sevraj cauzat de iubire. N-am trecut nicodată prin aşa ceva.”
Scriu editorii: „Imaginaţi-vă că Sam Spade şi Philip Marlowe intră în cafeneaua lui Rick din Casablanca şi-i spun: <<Rick, hai cu noi să găsim şoimul maltez!>>. Aşa ar putea începe Sevraj, o carte care îl are ca prota-gonist pe Paul Coriolan, un detectiv sărac şi lipsit de perspective. Fără clienţi de ceva vreme şi lâncezind într-o atmosferă anostă, primeşte pe neaşteptate un telefon care îi va schimba viaţa. Povestea clientului pare plauzibilă, iar onorariul consistent, astfel încât Paul acceptă misiunea de a fura un obiect mistic. Totul pare să meargă conform planului, însă detectivului i se cam încurcă socotelile atunci când înţelege că nu i s-a spus întregul adevăr. Totuşi, ceea ce îl împinge în abis nu e doar asta. Paul îşi dă seama prea târziu că altceva l-a atras în tot acest hăţiş… Un roman care se citeşte cu sufletul la gură, pe parcursul căruia provocările pândesc la tot pasul.”

Totul e scris dezinvolt, fără încrâncenare, cu umor, crimele, câte există (pentru că trebuie să existe) nu copleşesc şi nici nu obsedează cititorul, ai în permanenţă impresia unui joc, urmărit cu inteligenţă.

Liviu Surugiu – Sevraj. Roman noir. Editura Polirom. 220 pag.