O carte pe zi: „Simon” de Narine Abgarian

Scriu editorii: „Un secol de istorie armeană, văzut prin prisma femeilor dintr-un orăşel de munte, se desfăşoară în Simon, noul bestseller internaţional al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage într-un vârtej de poveşti, în care duritatea vieţii se îngemănează cu delicateţea iubirii, iar tragicul şi sumbrul se întreţes cu umorul şi exuberanţa.

Într-un orăşel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viaţă lungă, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut şi pentru numeroasele sale aventuri amoroase. La înmormântare se adună toate femeile pe care le-a iubit: Susanna, prima dragoste, fata cu o copilărie invadată de tenebre, Eliza, modestă şi tandră, trădată de propriul soţ, Sofia, frivolă şi plină de viaţă, dar marcată de suferinţa numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internată cândva abuziv într-un spital de psihiatrie, fără dreptul de a-şi mai vedea copilul. Pentru ele, iubirea lui Simon a fost vraja care le-a schimbat complet soarta. Şi să nu uităm de Melania, soţia care a învăţat cu timpul să se resemneze cu aventurile lui, punând însă la cale din când în când câte un scandal cu ţipete şi veselă spartă, pentru a-şi păstra demnitatea, sau de Saşia Vardanuş, personajul aproape magic, care însoţeşte ca un fel de cor antic povestea fiecăreia dintre femei.”

Viaţa a patru femei capabile să poarte pe umerii lor un secol, în cenuşiul opresiv al puterii sovietice. Un bărbat armean iubit în special de femei, ajuns la şaptezeci şi nouă de ani, moare. Sfârşitul pesonajulului principal este începutul altor patru poveşti de viaţă. Un carusel de drame, iubiri, amantalâcuri, ratări şi extaz, o viaţă trăită intens până la capăt. O societatea armeană modernă şi conservatoare, deopotrivă, crudă şi superficială, în egală măsură.

Riccardo Cenei: „Cel mai recent roman al lui Narine Abgarian, intitulat laconic Simon, pare să se inspire din atmosfera cinematografică a filmului lui François Truffaut Bărbatul care iubea femeile. Scriitoarea însăşi este cea care oferă un indiciu în acest sens, citându-l explicit pe maestrul curentului Nouvelle Vague în a doua parte a cărţii. Ambele opere încep cu o pierdere. Un bărbat a murit, iar femeile care l-au iubit îşi amintesc de el. Nu este o coincidenţă faptul că se apelează la Truffaut, un cineast înclinat în mod natural să sondeze sufletul feminin cu o perspicacitate instinctivă. Dar Simon, protagonistul lui Abgarian, iubeşte femeile. Ele sunt cele care îl ţin în viaţă. Irupţia sa neaşteptată în existenţele lor, marcate de experienţe extrem de dureroase, este aproape cathartică.“

Narine Abgarian – Simon. Traducere de Luana Schidu. Editura Humanitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 320 pag.