O carte pe zi: "Tandru şi rece", de Felix Nicolau

Felix Nicolau este profesor universitar (visiting) la Universitatea din Lund, Suedia, la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti şi la Universitatea "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia. Autor al mai multor volume de poezie şi a opt cărţi de interpretare literară şi teoria comunicării, a publicat şi două romane, în 2007 şi 2011, ambele la prestigioasa editură Cartea Românească. Pe primul l-a reeditat de curând. Din păcate, nu se spune nicăieri că este ediţia a doua şi nici dacă autorul a mai umblat pe text, presupunem că nu.

Voi începe această semnalare a reeditării cu un regret adresat editurii: cărţile de felul acestui roman, care îşi menţime prospeţimea şi valoarea şi după 13 ani, dar de fapt toate cărţile care sunt reeditate, ar trebui să aibă la final o addenda cu tot ce s-a scris despre, în cazul în care s-a scris, lucru extrem de util oricăi cititor care doreşte să afle cum a fost receptată cartea.

"Tandru şi rece", un roman foarte bine scris, cu pasaje de-a dreptul memorabile, e povestea unui profesor de engleză în România anilor ’90 care trece prin căutări sentimentale, literare şi politice, care se defineşte prin personajele din mediul familial, care se autodistruge prin visele, lecturile şi acţiunile sale. a primit cronici din plin, meritat. Aşa că îmi permit să spicuiesc câteva fragmente, încât cititorul să-şi poată face o idee departe de a fi subiectivă.

"Ce roman turbo, cu poveşti aiuritoare, pline de vertijuri şi personaje care mai de care mai sărite din ramă - de la cititori de Heidegger şi Dante, până la fete iubitoare de medii şi media - e acest 'Tandru şi rece'! Felix Nicolau şi-a <<tunat>> cartea cu tot ce trebuie: umor, sex, pagini de jurnal... intelectual, dar şi dese întâlniri de gradul III cu <<sofisticata civilizaţie românească>>. Mai sunt acolo o poveste de amor şi-un drum pe la spitalul de nebuni, aşa că puneţi-vă centurile de siguranţă, dacă nu vreţi să zburaţi din scaun în timpul lecturii!" (Robert Şerban).

"'Tandru şi rece' e un roman scris ca sã intrige. Te convinge şi te respinge în acelaşi timp. Oricum, nu te lasã indiferent. Felix Nicolau îmi creează senzaţia că poate controla multe dintre zonele limbii neexploatate prea mult până azi. Proza scrisă de el, pe cât e de uşor de citit, pe atât e de ataşantă prin spectacolul lingvistic pe care-l oferă" (Şerban Axinte)

"Felix Nicolau este un remarcabil povestitor, unele episoade savuroase naraţiuni de sine stătătoare. Scena cu cele două mătuşi matusalemice care îşi exploatează o vecină hapsână, descrierea tatălui Sabinei, alcoolicul melancolic bucovinean care nu are acces la frigiderul cu mâncare, sau scena cu <<domnu Ciplan>>, care execută singur în cadă o circumcizie cu o lamă, care trebuie asociată cu episodul când Leo îşi arde un neg cu briceagul încins pe aragazul din bucătărie (atenţie, secţia <<Negi>> nu există în nici un spital din România) sunt dovezi incontestabile ale talentului autorului. Cele mai vii şi mai pline de savoare descrieri ale lui Nicolau sunt, de exemplu, acelea din transportul în comun bucureştean. Statul la coadă la metrou, episodul cu troleul trage după el o babă, prinsă între uşi sunt pure bucăţi de comedie" (Doru Pop)

Scriu editorii: "Aici se aflã secretele Revoluţiei, ale studenţiei şi iubirii imediat dupã Revoluţie, dar şi cauzele acestor schimbãri majore: austriecii din Moldova de Sus, primul muzeu de trãsuri din ţarã şi circuitul nocturn al cimitirelor mai prietenoase. De aici o sã aflaţi unde vã sunt paralele depuse la Caritas şi cum puteţi învãţa limba Zuzei, câinele care a ţinut piept de unul singur privatizãrii Herãstrãului. Aici sunt explicaţiile tuturor poftelor dumneavoastrã. Aici sunt toţi banii dumneavoastrã!".

Autorul însuşi scrie: "În primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieşi din casă şi luai parte la fabricarea istoriei. Unii stăteau în faţa televizoarelor îndopându-se cu carnea pe care o visaseră de când erau copii, apoi îşi sorbeau cafeaua şi fumau ţigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de ţigară şi de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieşim puţin până se aeriseşte. Facem niţică istorie şi ne întoarcem la 18.30, când începe serialul".

Felix Nicolau - "Tandru şi rece". Editura Tritonic, colecţia LIT. 327 pag.