O carte pe zi: „Teatru” de Albert Camus

Editura Polirom a lansat, în urmă cu câţiva ani, seria de autor dedicată laureatului Premiului Nobel pentru Literatură din anul 1957, Albert Camus. Au apărut până acum treisprezece volume; acesta, de teatru, este al paisprezecelea; se află în pregătire „Jurnale de călătorie”. Ediţia este o dovadă că scriitorul francez este încă foarte actual.

Toate piesele din volumul pe care îl semnalăm acum continuă să se joace an de an pe scenele de teatru ale lumii. Fireşte, piesele au mai fost traduse în româneşte, dar ediţia de faţă este prima, din câte ştim, în care toate au un singur tălmăcitor, Daniel Nicolescu, traducător al multor autori contemporani francezi de însemnătate. O minunată traducere.

„De ce fac teatru? – se întreba Albert Camus, celebru ca romancier, iar editorii bine fac că tipăresc pe coperta a patra a volumului această confesiune. Ei bine, m-am întrebat adesea. Singura explicaţie pe care am găsit-o ar putea să vi se pară descurajant de banală: pur şi simplu, pentru că scena de teatru este unul dintre locurile din lume care mă fac fericit. Teatrul îmi oferă comunitatea de care am nevoie, constrângerile materiale şi limitările de care orice om şi orice suflet au nevoie. În singurătate, artistul este stăpân, dar este stăpân asupra neantului. În teatru, el nu poate fi stăpân. Ceea ce vrea el să facă depinde de alţii. Regizorul are nevoie de actor, care are nevoie de cel dintâi. Această dependenţă reciprocă, atunci când este acceptată cu modestia şi buna dispoziţie adecvate, creează solidaritatea meseriei şi camaraderia de zi cu zi. Aici, suntem toţi legaţi unii de alţii, dar niciunul nu încetează să fie liber, într-o anumită măsură: nu este aceasta o formulă bună pentru societatea viitorului?”

Spun editorii, mai departe: „Scrise între 1935 şi 1949, cele cinci piese de teatru sunt încadrate în ciclul absurdului din opera lui Albert Camus (<<Caligula>>, <<Neînţelegerea>>) şi în ciclul revoltei (<<Cei drepţi>>, <<Starea de asediu>>, <<Revoltă în Asturias>>). În vreme ce <<Caligula>> explorează tema alienării omului în faţa absurdului vieţii, crima pusă în scenă în <<Neînţelegerea>> oferă ocazia unei reflecţii asupra nedreptăţii. <<Starea de asediu>> este o alegorie politică în care personajele îşi descoperă limitele demnităţii şi curajului, iar <<Cei drepţi>>, piesă despre atentatul din 1905 asupra Marelui Duce Serghei Aleksandrovici al Rusiei, pune în discuţie ideea că scopul scuză mijloacele. <<Revoltă în Asturias>>, o creaţie colectivă, a fost interzisă, la vremea ei, în Alger.”

Albert Camus – Teatru (Caligula, Neânţelegerea, Starea de asediu, Cei drepţi, Revoltă în Asturias). Traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu. Editura Polirom. 342 pag.