O carte pe zi: „Teoria iubirii” de Ali Hazelwood

Dar, de fapt, Ali Hazelwood se ocupă de mult în cărţile sale despre iubire. Am semnalat anul trecut în această rubrică o precedentă traducere din această tânără autoare, „Ipoteza iubirii”, despre care s-a spus că ar fi fost o „carte-fenomen.” Iar recent am semnalat „Cu dragostea în mint”, care se petrece tot în lumea cercetătorilor, oameni cu totul deosbiţi din punct de vedere intelectual, dar absolut obişnuiţi din punct de vedere sentimental.

Scriu editorii: „Viaţa dublă pe care o duce fiziciana teoreticiană Elsie Hannaway sfârşeşte prin a o covârşi pe tânără. Pe de o parte, ea munceşte din greu ca asistent universitar, evaluând munca de laborator a studenţilor ei şi predând termodinamica, în speranţa de a-şi putea plăti chiria. Pe de altă parte, Elsie compensează suma ridicol de mică pe care o câştigă oferindu-şi serviciile ca falsă iubită, ipostază în care se foloseşte de talentul – îndelung şlefuit – de a se face plăcută, punându-le la dispoziţie clienţilor oricare dintre multiplele versiuni ale personalităţii ei pe care aceştia şi-o doresc.

Cinstit vorbind, o astfel de ocupaţie îşi are farmecul ei – până când universul construit cu grijă al lui Elsie ajunge să se destrame. Asta se întâmplă fiindcă Jack Smith, fratele enervant de atrăgător şi de ţâfnos al clientului ei favorit, se dovedeşte a fi, de fapt, fizicianul experimentalist lipsit de inimă care i-a distrus cariera îndrumătorului ei de doctorat şi, în acelaşi timp, a subminat reputaţia tuturor fizicienilor teoreticieni. Da, acelaşi Jack care acum face parte din comitetul de recrutare de la MIT, împiedicând-o pe Elsie să obţină slujba visurilor ei.

Elsie e pregătită să se angajeze într-un război total cu Jack, sabotându-l pe acesta cu toate armele pe care i le pune la dispoziţie lumea academică, dar cum ar putea ea să reziste privirilor lui lungi şi pătrunzătoare? Nu cumva contactul prelungit cu universul unui fizician experimentalist o va ispiti în cele din urmă pe Elsie să-şi pună în practică cele mai circumspecte teorii pe care ea le are despre dragoste?”

Şi un argument amuzant din partea altui scriitor nu mai puţin cunoscut, Jodi Picoult: „Hazelwood dovedeşte că este scriitoarea perfectă pentru a demonstra că ştiinţa poate fi nemaipomenit de sexy.“

Ali Hazelwood – Teoria iubirii. Traducere din limba engleză şi note de Simona Săsărman. Editura Litera, colecţia Blue Moon. 424 pag.