O carte pe zi: „Toamna se numără cadavrele” de Tony Mott

Tony Mott nu este vreun scriitor australian, ci româncă din Braşov. Numele e un pseudonim, o cheamă, de fapt, Antoaneta Galeş, s-a născut în 1970. „Am ales să scriu sub pseudonim din două motive: primul a fost acela că Tony era apelativul care-mi era familiar, iar Mott e numele de fată al mamei mele. Am vrut să fie un simbol al recunoştinţei faţă de ea şi de bunicul meu.” O femeie înaltă, subţire, i se spunea Olive sau Musca, „de slabă ce eram. Nu-mi plăcea Olive, iubita lui Popeye Marinarul, pentru că era superficială şi prostuţă. Nici Musca nu mi se părea a fi un compliment.” A debutat în 2008, cu un roman despre revenirea în ţară, după douăzeci de ani, a unei fugare din comunism, apoi s-a îndreptat spre genul poliţist şi a început să publice la Editura Tritonic, a semnat până acum mai multe romane, între ele seria „Julieta avea un pistol”, „Un glonţ pentru Julieta” şi „Nu daţi cu pietre în Julieta”, apărute în 2014, 2016 şi 2017. Dar şi seria începută cu „Iarna crimelor perfecte”, apărută la sfârşitul anului 2019, în care eroina este un medic legist, Gigi Alexe. Romanul de faţă este al doilea al noii serii.

Acţiunea se petrece la Braşov, oraşul pe care scriitorea îl cunoaşte atât de bine. Ţinem să precizăm asta, pentru că este una dintre puţinele cărţi apărute la noi din care chiar poţi cunoaşte un oraş, în cazul în care nu-l ştii. Scriitoare mai declară: „Mie îmi plac femeile care luptă; în primul rând cu sine, să-şi depăşească limitele şi să se dezvolte, cu cei din jur care încearcă să le trimită <<la locul lor>>, cu lumea pe care încearcă să o facă un loc mai bun. Julieta este un personaj simbol.” Eroina e pe măsura dorinţelor autoarei.

Medicul legist Gigi Alexa, care lucrează împreună cu poliţia la diferite cazuri de omoruri, este un personaj complex, a trecut prin traume diverse, o copilărie tulbure, un viol şi câţiva iubiţi neserioşi pe care i-a abandonat, are momente de instabilitate psihică, cu dorinţe de sinucidere – toate par puţin exagerate pentru meseria eroinei şi faţă de modul cum acţionează. Pentru că Gigi Alexa îşi iubeşte meseria, vrea să facă şi un doctorat în Olanda, e tenace, cu idei şi fireşte lesne invidiată de o parte dintre colegi. În lumea meseriei ei se petrec mai multe omoruri, aparent fără legătură între ele, iar Gigi Alexa este chemată să investigheze, alături de grupul de poliţişti care se ocupă de asasinate. Cazurile par lipsite de sens şi logică, operă a unui asasin în serie. Cadavrele se înmulţesc, iar presa nu ezită deloc să le zugrăvească portrete deloc măgulitoare oamenilor legii.

Romanul e unul poliţist, nu vom spune mai multe despre acţiune.

Dar e o carte care se citeşte uşor, e scrisă alert, chiar dacă pe alocuri sunt imperfecţiuni de stil sau intervenţii inutile ale autorului.

Tony Mott – Toamna se numără cadavrele. Editura Tritonic, colecţia Mystery & thriller. 244 pag.