O carte pe zi: „Trei ani în labirint”, de Jay Hosking

Autorul Jay Hosking are la sfârşitul romanului său o pagină intitulată "Material esenţial pentru ascultat". Sunt vreo douăsprezece trimiteri la piese muzicale de lungimi diferite, care s-ar potrivi lecturii. Faceţi un experiment: ascultaţi de pe Youtube măcar prima piesă, William Basinski - "The deintegration loops". Nu cred să existe ceva mai învăluitor, mai copleşitor, mai obsedant, mai potrivit pentru a însoţi lectura acestei cărţi. Intri într-o altă lume şi eşti altfel pregătit pentru această carte stranie, "o combinaţie incendiară de roman science-fiction şi thriller psihologic" (Kirkus Review)

Un roman foarte ambiţios structurat, cu o întoarcere în timp, în care e pusă în discuţie chiar natura timpului. Acţiunea se petrece în trei ani succesiv, dar invers cronologic. În aceste trei perioade de timp, în care se întoarce de mai multe ori, obsesiv, protagonistul, nenumit, pare să-şi obţină o dublură, în timp ce-şi caută sora mai mare dispărută şi pe partenerul acesteia, tot timpul având grijă de un şobolan micuţ de laborator. (De fapt, titlul original al cărţii este "Trei ani cu şobolanul" şi nu "Trei ani în labirint"). Cei doi dispăruţi sunt cercetători într-un laborator şi e de presupus că, prin ştiinţa lor, şi-au pregătit dispariţia. Cu ce scop, e neclar.

După experienţe stresante - oameni, apartamente, blocuri şi străzi care dispar din peisaj, ca şi cum n-ar fi fost, nimeni nu ştie că ar fi existat -, protagonistul reuşeşte să intre în trecut. Intrarea în trecut, când în sfârşit se petrece, se face prin intermediul unei cutii sofisticate, cu sertare şi oglinzi interioare, lăsate de cei dispăruţi în apartamentul în care trăiseră. Şi fireşte, cei doi lăsaseră şi şobolanul pe care îl ia în grijă protagonistul.

Lumea în care ajunge, rece, sofisticată, primjedioasă, neclară, se relevă a fi doar "un alt prezent", iar acestea sunt atât de multe că nu le poţi număra. O lume în care apar mai mulţi "eu"; mai multe personaje multiplicate; iar un "eu" poate deveni o intrare într-o altă lume. O lume în care, spune sora găsită şi fireşte multiplicată de o mulţime de ori, "nu am fost niciodată în pericol, niciodată speriată, nici obosită sau flămândă, stresată sau tristă. Şi, mai important decât atât, n-am fost niciodată plictisită sau neimplicată, niciodată provocată de către un adversar inferior mie. Am petrecut, literalmente, zile întregi vorbind singură, jucându-l pe avocatul diavolului, rafinându-mi argumentele. Este subiectivitate pură". O lume care, se înţelege, e şi un loc de confuzii: "Dacă aminitirile mele sunt evenimente reale?"

Scriu editorii: "Dincolo de clasicul complot noir sugerat de dispariţia unei femei, acest roman oferă perspectiva unei aşa-zise realităţi ce se prăbuşeşte în ştiinţa speculativă, amintind de «House of Leaves» a lui Danielewski. «Trei ani în labirint» ne oferă, în acelaşi timp, un mister care solicită la maximum mintea, punând la îndoială însăşi natura timpului, dar şi povestea unui tânăr care trebuie să facă faţă forţelor periculoase de distrugere pe care le purtăm cu toţii în noi".

Un roman uimitor, greu de cititor şi în mod cert nu o lectură pentru oricine.

Jay Hosking - "Trei ani în labirint". Editura RAO. Traducere din limba engleză de Monica-Laura Cibotariu. 300 pag.