O carte pe zi: „Ultima vară otrăvită” de Tony Mott

Am mai spus-o în cadrul acestei rubrici, când am semnalat precedenta carte semnată Tony Mott: nu este vreun scriitor australian, ci româncă din Braşov. Numele e un pseudonim, o cheamă, de fapt, Antoaneta Galeş, s-a născut în 1970.

„Am ales să scriu sub pseudonim din două motive: primul a fost acela că Tony era apelativul care-mi era familiar, iar Mott e numele de fată al mamei mele. Am vrut să fie un simbol al recunoştinţei faţă de ea şi de bunicul meu.” O femeie înaltă, subţire, i se spunea Olive sau Musca, „de slabă ce eram. Nu-mi plăcea Olive, iubita lui Popeye Marinarul, pentru că era superficială şi prostuţă. Nici Musca nu mi se părea a fi un compliment.” „În copilărie aveam o pasiune în a-mi schimba viitoarea meserie cât mai des posibil. Alegerile erau, în general, excentrice: criminalist, arheolog, scafandru, psiholog, designer, medic, actor, şi câte şi mai câte, funcţie de ceea ce citeam sau vedeam şi mi se părea mai interesant. Dacă nu am visat niciodată să devin scriitor, este pentru că nu mi s-a părut că ar fi o meserie.” A debutat în 2008, cu un roman despre revenirea în ţară, după douăzeci de ani, a unei fugare din comunism, apoi s-a îndreptat spre genul poliţist şi a început să publice la Editura Tritoinic, a semnat până acum mai multe romane, între ele seria „Julieta avea un pistol”, „Un glonţ pentru Julieta” şi „Nu daţi cu pietre în Julieta”, apărute în 2014, 2016 şi 2017. Dar şi seria începută cu „Iarna crimelor perfecte”, apărută la sfârşitul anului 2019, în care eroina este un medic legist, Gigi Alexa. Romanul de faţă este al treilea al noii serii.

Eroina Gigi Alexa este medic legist, lucrează împreună cu poliţia la diferite cazuri de omoruri, este un personaj complex, a trecut prin traume diverse, o copilărie tulbure, un viol şi câţiva iubiţi neserioşi pe care i-a abandonat, are momente de instabilitate psihică, cu dorinţe de sinucidere (asta în precedentele volume, în acesta pare să-şi fi revenit) – toate par puţin exagerate pentru meseria eroinei şi faţă de modul cum acţionează. Dar Gigi Alexe îşi iubeşte meseria, vrea să facă şi un doctorat în Olanda (iar în acest volum chiar discută cu doi profesori şi la final, după ce rezolvă un caz complicat în care fusese implicat şi Europol, e admisă la doctorat); e tenace, cu idei şi fireşte lesne invidiată de o parte dintre colegi.
Imaginea ei: mică de statură, subţire, cu părul blond şi creţ prins de regulă într-un coc complicat. Are patruzeci de ani. A avut o sarcină pe care a pierdut-o, acum nu mai poate avea propriul copil şi se păcăleşte că nu şi l-a dorit. Se judecă pe sine, de multe ori, „absurd de aspru”. Vrea să plângă, asemenea oricui - şi reuşeşte o singură dată, când este excedată. Cicatricile vor rămâne mereu în ea, chiar dacă le sfidează.

În meserie, ignoră orice regulă şi orice procedură, ca urmare apar conflictele cu şefii, care se atenuează doar când ea obţine rezultatele dorite. Fireşte e şi sensibilă la laude.

Volumul pe care îl semnalăm este, după părerea noastră, cel mai bun (de până acum) al seriei. Povestea este una incitantă, se petrece în primul an al pandemiei, cu un criminal în serie care ucide femei singure, în România dar şi în mari oraşe ale Europei, fără să lase vreo urmă, prin urmare extrem de greu de prins. Foloseşte acid gama-hidroxi-butiric (GHB), lichid incolor şi inodor, care te adorame, dar te poate şi omorî, fără urme; injectează acidul victimelor ameţite de băutură. Fireşte, până să ajungă cititorul la această concluzie e o poveste cu multe întorsături, răsturnări de situaţie, complicaţii, conflicte dure între cei implicaţi în elucidarea cazului. Dialoguri curate, reale, fireşti. Psihologii de înţeles. În mod limpede o reuşită. Cum de altfel ţine să sublinieze şi editorul Bogdan Hrib: „O bucurie pentru cititorul de mystery & thriller. De înghiţit pe nemestecate!”

Scriu, de altfel, editorii:

„Pentru Gigi Alexa 2020 nu e un an perfect. Nici măcar pe aproape. Parcă nu-şi găseşte locul în actuala ei relaţie cu un medic ginecolog şi gândul de a începe un doctorat în Olanda e din ce în ce mai puternic. Dar la Braşov o nouă crimă o readuce în echipa investigatorilor condusă de Matei Vălean, mai vechiul ei... prieten. Iar călătoria la Groningen îi pune în braţe trei dosare nerezolvate, aparent fără nicio legătură între ele. Deşi ancheta de la poalele Tâmpei bate pasul pe loc, cu piste false şi încurcături birocratice, Gigi pare că zăreşte un element comun al tuturor crimelor. Şi jocul devine periculos, pentru că ucigaşul este aproape, foarte aproape. 2020 nu a fost cel mai bun an pentru nimeni. Dar la Braşov oare cine va scăpa cu viaţă?”

Tony Mott – Ultima vară otrăvită. Al treilea volum din seria Gigi Alexa. Editura Tritonic. 274 pag.