O carte pe zi: „Un ceai la capătul lumii” de Francesc Miralles şi Ángeles Doñate

„În urmă cu două luni – spunea Francesc Miralles în 23 martie 2021 -, an scris într-un Monday News despre un reportaj din revista Time, pc care îl citisem în avion, acum 12 ani, intorcându-mă din Statele Unite. Era vorba despre Tojinbo Cliffs, nişte stânci abrupte din Marea Japoniei, care atrag mulţi sinucigaşi, şi despre Yukio Shigc. De când s-a pensionat din poliţie, Yukio Shigc şi-a dedicat viaţa vegherii acelui loc prăpăstios de pe malul mării, unde în fiecare an se sinucideau 20-30 de oameni. Îi urmăreşte cu binoclul pe cei care vin acolo, căutând semnele care le-ar putea dezvălui starea de spirit. Când vede vreun om singuratic, îmbrăcat lejer, care merge şovăielnic printre stânci, dă fuga să-i vorbească, îl invită in refugiul lui, la un ceai cu biscuiţi, pentru a-i aminti de Copilărie. (...) Am vrut s-o conving pe prietena mea Ángeles Doñate să scrie un roman inspirat de Yukio Shigc. Mai lucrasem cu ea şi-i cunoşteam sensibilitatea. In cele din urmă, mi-a spus că, întrucât povestea era descoperirea mea. acceptă numai dacă o scriem împreună. Aşa am şi făcut, şi am decis să transpunem istoria în afara Japoniei, deşi protagonistul e tot Yukio (în roman Kosei-San), fiindcă psihologia japonezilor, traumele şi suferinţele vieţii lor sociale au conotaţii diferite de cele din alte părţi ale lumii. De aceea, în roman, Kosei-San este gardianul abisului în stâncile califomiene. Un ziarist care tocmai îşi pierduse fratele se duce să-l întâlnească, dornic să-i înţeleagă viziunea existenţială. Pe lângă faptul că are pane de o experienţă insolită în locul acela îndepărtat, poveştile lui îi oferă o nouă perspectivă asupra artei de a trăi.”

Acesta este punctul de plecare al romanului semnalat astăzi, iar ce urmează sunt mai multe poveşti care invitaă la reflecţie şi intropescţie.

„Autorii ţine să precizeze traducătoarea - reuşesc să creeze un echilibru perfect al firelor naraţiunii – istoria tristei vieţi a lui Kosei-San, ale cărei împrejurări vitrege i-au impus să-şi sacrifice iubirea, relatările captivantelor experienţe de salvare a multor fiinţe disperate, povestea de dragoste dintre Toni, protagonistul narator, şi fermecătoarea şi misterioasa Esmeralda, reflecţii filozofice existenţiale –, într-un stil cuceritor prin claritate, culoare şi forţă sugestivă. Pe scurt, o carte-lecţie de viaţă, care emană speranţă şi lumină.“

Francesc Miralles, Ángeles Doñate – Un ceai la capătul lumii. Traducere de Tudora Şandru Mehedinţi. Editura Hu,manitas Fiction, colecţia Raftul Denisei. 254 pg