O carte pe zi: „Vacanţele unei dive”, de Lucia Verona

Lucia Verona este prozatoare, autoare de piese de teatru, traducătoare şi creatoare de emisiuni umoristice pentru radio şi televiziune. A publicat în ultimul deceniu mai multe romane poliţiste, cea mai recentă isprăvă din acest domeniu fiind cartea pe care o semnalăm acum, care adună povestiri poliţiste scrise în ultimul deceniu, opt la număr: „Testamentul Lordului Oxbridge”, „Crimă la Casa Scriitorilor”, „Moartea zboară cu low cost”, „Crima din Cartieul Vechi”, „Diva şi bicileta”, „Crimă la Marea Egee”, „Mort în ploaie”, „Moarte la castel sau Misterul eclerului albastru”. Le leagă un personaj principal, Stella Marian-Harrington, celebră soprană de coloratură originară din România, care a cântat pe cele mai importante scene. O femeie care călătoreşte mult, în avion citind numai romane poliţiste şi care trece de multe ori de la ficţiune la realitate, anchetând cazuri misterioare şi dezlegându-le. Este căsătorită cu un lord englez, fotograf de personalităţi şi editor, deloc încântat când Stella se implică în rezolvarea unor crime.

Volumul de povestiri se încheie cu un scurt interviu consemnat de editorul Bogdan Hrib şi intitluat „La o cafea cu Lucia Verona”, care dezvăluie multe. Întâi, despre profesia personajului principal: „De ce o cântăreaţă de operă? Nu mi-am dat seama decât mai târziu că era expresia unei frustrări – în copilărie şi adolescenţă era visul meu să devin o cântăreaţă celebră. Noroc că mi-am dat seama relativ repede că n-aş fi ajuns niciodată o Maria Callas şi mă refere la vocea şi talentul ei, nu la viaţa ei extramuzicală. Nu regret chiar deloc că am renunţat, dar uite că, fără voia mea, a apărut această divă care mai apoi a devenit Stella Marian-Harrington.”

Scrisul Luciei Verona e relativ lesne recognoscibil. Este singura autoare de romane şi proze poliţiste de la noi care scrie într-o manieră foarte clasică, gen Agatha Christie, cu descrieri numeroase, dar de suprafaţă, introspecţii, analize, calm şi uşor umor, fără violenţe de limbaj. Deşi la tot pasul dai de o crimă, nimic nu îngrozeşte, totul pare banal sau firesc, o poveste, o invenţie la colţul sobei (sau şemineului) într-o seară lungă, să alunge pilctiseala. Atmosfera e englezească, chiar şi atunci când acţiunea se desfăşoară pe meleagurile noastre, iar pesonajele sunt neoaş dâmboviţene. Autoarea este atât de încântată - şi impregnată – de Agatha Christie, încât la un moment dat apare şi un alter ego lipsit de modestie al autoarei, care se cheamă chiar Agata Cristea.

Apar în povestirile Luciei Verona o mulţime de personaje, cântăreţi de operă, impresari, scriitori, pictori, avocaţi, jurnalişti, multe amante. „Este adevărat însă că am şi personaje împrumutate din viaţa reală, în general la cererea lor, cum e cazul criticului Alex Ştefănescu sau al fostului deputat George Şerban (care m-a rugat ca, măcar în carte, să-l fac milionar; i-am îndeplinit dorin’a, doar nu mă costa nimic)” Între aceste personaje care oscilează între ficţiune şi realitate ar mai trebui amintit şi Stelian Munteanu, autot de romane poliţiste şi editor, de fapt eroul unor cărţi ale editorului Bogdan Hribm şi în fapt editorul însuşi.

Cum nu se poate să povestim o tramă poliţistă, spre a nu dezamăgi cititorul, îi lăsăm acestuia plăcerea de a descoperi şi acţiunile, şi umorul, şi stilul.

Lucia Verona – Vacanţele unei dive. Crime şi alte mistere investigate de Stella Marian-Harrington. Volumul 4 al seriei. Editura Tritonic, colecţia Mystery & thriller. 216 pag.